Sau Despre efectele adverse ale celui mai eficient medicament antidepresiv (alergarea) pentru cei care imi spun ca mie imi vine usor deoarece alerg de 8 ani, plus ca am ani de arte martiale la bord:
- Despartirea de pat. Cuvintele sunt de prisos.
- Greata (primele 10 minute). E 7 dimineata si iesi afara. E vara si Bacaul emana un parfum incantator cu note de gunoi, corcoduse fermentate, gandaci crapati, asfalt incalzit, combustibil si fum de tigara de la putinii oameni morocanosi care merg la munca. Unde mai pui ca esti genul de persoana pentru care micul dejun la prima ora a diminetii este sfant, dar inainte de alergare nu poti manca decat o banana pentru ca:
- Diareea (10' - 20'). Cunoscatorii stiu despre ce este vorba, sunt unele dimineti in care efectiv alergi cu hartia igienica in mana si scanezi boschetii la fiecare pas. Iar daca imi spune mie un alergator ca nu a avut aceasta problema niciodata, eu ii voi spune: hai sa nu ne cacam pe noi [pun intended].
- Durerea de gambe (20' - 30'). O durere crunta, insotita de crampe, junghiuri in genunchi, dar de o fericire sincera cand realizezi ca acum doua saptamani nu te dureau gambele, ci tibiile. Deci, evoluam.
- Durerea de spate sau șălili (25' - 35'). Ok, treaba asta e noua, batraneturile, maică.
- Runner's high sau flow-ul. (35' - plus infinit). Si dupa ce treci de monstrii mai sus mentionati - daca ai suficienta vointa, eu recunosc ca in unele zile nu am, ajungi la o stare de nirvana, in care nimic nu te mai doare, nu mai trantesti talpile de asfalt, ci calci pe nori pufosi. Nu mai esti intr-un oras care pute, ci esti in paradis, ingerii se joaca in jurul tau, harpele canta, poetii recita, miroase a flori si a dragoste. Nu mai alergi ca o baba, ci faci pasi mari si seriosi. Nu mai auzi oamenii morocanosi blestemandu-si zilele si injurand pesede-ul, ci auzi mii de oameni incurajandu-te pentru ca tu esti cea mai buna alergatoare. Șălili nu te mai dor, ci simti efectiv cum fiecare muschi din spate este puternic si mandru. Nu mai ai nevoie de nene metalisti sa iti urle sunete demonice in ureche, acum poti alerga si pe sunete de valuri sau, mai bine, opresti muzica si asculti incantatorul concert de pasarele. Durerea, care pana acum 5 minute iti rodea diverse zone ale picioarelor, este acum un concept abstract. Creierul iti este invadat de o explozie de droguri naturale, o nebunie, cannabis, endorfine, amfetamine, frutti fresh si ce mai vrei tu. Devii alt om. Nu mai esti tu, cel posedat de Bacovia, Linkin Park, House, Bojak si de orice alt personaj depresiv si/ sau cinic va vine prin minte. Vezi lumea in mii de culori, ce mai, nu vezi culorile, ci le auzi. Ajungi la stadiul in care auzi culorile si vezi sunetele, whatever that means.
- Spre sfarsit mai apare un side effect. Stomacul, auzind ca e o petrecere de culori si sunete, incepe sa vocifereze si el. Deodata, fara preaviz. Nici nu termina bine Metallica de cantat Unforgiven 2 ca il si auzi: Well, faina petrecerea, dar ti-as recomanda sa mananci ceva, gen, in curand, gen acum. Si se pune pe urlat de tremura tot parcul. Tu, ca o drogata veritabila, il ignori. Dai cu endorfine si cannabis, merge asa. Dar nu il poti ignora mult pentru ca frica ta numarul 1 este sa mori ca proasta, da, nu mi-e frica sa mor cat mi-e teama ca voi muri ca proasta, de exemplu ca voi da cu capul intr-un stalp pe strada si voi crapa sau imi voi ignora glicemia mega-scazuta pentru ca sunt prea ocupata sa ma droghez cu alergat. Mda.
Comments
Post a Comment