Sweet dreams

 Astazi este, in sfarsit, ziua in care s imt nevoia sa vand verigheta. Dupa 9 ani de relatie, ramane un doliu. Doliu pentru toate dorintele si planurile neindeplinite.  Pe masura ce ma linistesc tot mai mult in noua relatie si anxietatea de atasament dispare treptat, imi dau seama ca sunt completa. Nu mi-e dor de trecut, nu vreau sa ma intorc. Insa doliul ramane, pierderea e reala. Fostul meu sot nu a murit, insa este ca si cum ar fi murit, nu? Pentru mine, el nu mai exista. Cea mai importanta persoana din viata mea timp de 9 ani nu mai exista.  Astept sa sara toti cei care ma iubesc pe mine, sa imi evidenteze toate defectele fostului si sa imi spuna ca nu am motive sa simt doliu. I dare you. Insa astazi ma simt impacata cu ideea de a taia aceasta legatura cu trecutul, numita verigheta. Nu doar impacata. Chiar dornica. Imi voi lua un inelus de aur. Pentru ca vreau si merit ceva dragut pentru mine si pentru ca, de cand sunt cu Andrei, ma transform treptat intr-o p...

Acu' vreo 2 saptamani jucam Cine uraste oamenii mai mult , cu Elena. Este un joc pe care il jucam noi doua neobisnuit de des. Este un joc pe care il joc neobisnuit de des cu toti oamenii din viata mea. Cand doi introvertiti se intalnesc, se lasa cu magie. Eu spuneam ca la locul anterior de munca mancam in masina. Macar fetele cu care lucrez acum sunt suficient de cool incat sa nu ma ascund in masina in pauza de pranz. Aia dinainte erau oribili. Elena spunea ca si-ar dori si ea masina, dar pentru ca nu are, mananca prin clase goale sau, in cel mai rau caz, cu copiii (ea este educatoare). Pe urma imi zicea ca atunci cand o abordeaza vreo colega de munca, se ascunde in baie si se preface ca sufera de diaree vreo 40 de minute. Eu ma plangeam de oamenii care te ating.   Stiti oamenii care te ating ? Okay, imi poti spune ca am parul frumos si fara sa mi-l atingi. Ti se pare interesanta bluza mea? Nu ma atinge. Iti place cum miroase parfumul meu? Ok, dar nu iti baga nasul in gatul meu. Se...

 Trebuie sa imi amintesc sa mai scriu si momentele fericite. Scrisul meu vine din durere, intr-adevar, insa este oare corect ca peste ani sa recitesc si sa imi amintesc doar durerea? Random moment of happiness 1: Ma trezesc la 7 fix, ma duc in bucatarie, fac cafea. Ma bucur de cafea la 2 tigari, in timp ce ascult ploaia. In secret, ador ploaia, in special cea de vara. Legenda (spusa de mama mea) este ca in noaptea in care era ea in travaliu a plouat atat de rau incat barajul de la Onesti s-a rupt. M-am nascut eu a doua zi la 11.45 si imediat a iesit soarele. Hmmm. Incep sa inteleg de unde sunt micile mele de probleme de egocentrism . E okay, compensez din plin cu autoironie. Si cu realitatea ca eu oricum sunt cea mai importanta persoana din vietile celor care ma iubesc. Dupa, ma duc la baie, ma spal pe fata si pe dinti. Ma urc in pat. Sunt rece, insa patul e cald, la fel ca si omul din pat. Iau cainele in brate si o dragalesc. Ma uit la ceva scene cringe de sex din Bridgerton. Intr...

1. Bucuria de a avea SM M-am nascut si, cel mai probabil, voi muri trista. Sunt luni de zile de cand citesc carti de self-help , incercand sa aflu raspunsul . Cum pot face sa fiu fericita? Ce imi lipseste ca sa fiu multumita? Si, intrebarea de un million de euro, ce este in neregula cu mine? Poate ca ar trebui sa ma reapuc de alergat. Probabil ca ar ajuta, sa fug un pic de problemele imaginare din capul meu. Daca nu ar fi asa de ger, poate ca mi-ar fi mai usor. Sau poate gerul este doar o scuza pentru a tot amana lucrurile. O sa incep cu plimbarile lungi. De fapt, o sa reincep, pentru ca ma descurcam destul de bine, pana in decembrie. Plimbari lungi cu Arya. Din primavara, pot completa cu alergari scurte. Muzica in casti si miscarea in aer liber fac minuni sanatatii mele mintale. Cu pasi marunti, incep sa nu mai aman lucruri. Am inceput procesul de a reevalua SM-ul, proces care implica analize care costa o caruta de bani pe care nu ii am si, cel mai dureros, un RMN, pentru care as plat...

Am ajuns acasa dupa 21 si al doilea lucru pe care l-am facut (dupa ce am dragalait catelusa) a fost sa deschid geamul. Pe urma, am pus si niste rufe pe calorifer. In consecinta, acum miroase acasa la mine a Dero, Airwick, gel de dus si...ceapa calita. Garsoniera in care stau in chirie este satisfacatoare, in sensul ca este spatioasa si pana acum nu am avut niciun frecus cu vecinii sau proprietarul. Ceea ce e de apreciat, pentru ca am o catelusa care, ca orice catelus, are momente cand e zgomotoasa. Foarte zgomotoasa, ca e foarte mica. The smaller, the louder. De obicei la 5 dimineata. Cand mi-e somnul cel mai dulce. Insa, vecinii de langa mine, atunci cand nu tipa unul la altul...calesc ceapa. Intrebare. Oare cum e sa ai timp sa tipi la partener si sa calesti ceapa nonstop? Recunosc ca eu nu am timp de niciuna. Nu ca mi-as dori. Dar daca mi-as dori, tot nu as avea timp. Am plecat cu o ora mai devreme de la munca si m-am dus la mamica. Pentru ca...asa mi-a venit. E minunat sa f...

Discutii la munca de dimineata: C: Cele mai multe reclamatii sunt la Sanitare si Usi (pe asta o aud aproape zilnic). Eu: Ok, imi pare rau ca furnizorii mei nu sunt cei mai atenti si ca persoanele care au activat produse cu multi ani inainte sa lucrez eu aici nu au fost asa de atente la furnizorii mei neatenti. C: Pare ca ti-ai ales cu mare grija cuvintele prin care sa descrii furnizorii, plus fostii colegi. Eu: ... C: Si pe langa faptul ca o duci rau cu Sanitarele, in vara ti-ai mai ales si Usile. Eu: Da, eu le-am ales. Ce sa zic, imi pare rau ca am ales usile in vara. Imi pare rau si pentru ca am SM, daca tot enumeram lucruri nasoale care mi s-au intamplat in viata si de care nu sunt vinovata. C: Cand s-a impartit norocul, Georgiana era prea ocupata rezolvand reclamatii la Sanitare. Eu: Da, apreciez empatia. Trebuie sa imi cumpar laptop.  Am ceva idei de scris: scot laptopul din geanta (ala de 7 tone cadou de la Gigel 1) si iese imediat muncitorul pe santier din mine: fucking unic...