Sweet dreams

Georgiana, dar nu mai avem activitate pe blog? M-a intrebat varul meu astazi. Okay, diseara dau o postare, promit. Am fost ocupata maxim cu WC-urile si clantele, ce sa faci daca s-au desteptat pana si astea. * Am discutat atat de mult despre zodii la munca zilele astea incat imi este imposibil sa nu fac o postare despre asta. A zis Bianca sa dau un Thread, dar materialul e prea savuros pentru a fi comasat intr-un Thread. Iti dai seama ce nasol e de oamenii carora nu le place zodia in care s-au nascut? Cred ca suntem cu totii suficient de narcisisti incat sa ne placa zodia in care ne-am nascut. Dar tu te-ai plans ca nu iti place zodia ta, Georgiana. Nu, nu. Zodia mea imi place. M-am plans ca nu imi place zodia iubitului meu. Ah, si mai trist. Zodia nu ti-ai ales-o, pe el l-ai ales.  * Well, daca este sa cred intr-o chestie atat de fantastica precum zodiile, atunci faptul ca mie mi se pare zodia Gemeni cea mai dificila este irelevant. Zodiacal vorbind, Gemeni si Leu me...

  Aparent, sunt incapabila  sa activez Office-ul pe laptop. Credeam ca reusisem, dar se pare ca nu. Fucking frustrating that is.  Am un jurnal, pe care trebuie  sa il tin, pentru ca asa a zis terapeutul meu. Iar eu ascult de ea. Desi scriu in jurnal chestii care ma surprind chiar si pe mine insami si care ma lasa cu siroaie de lacrimi pe obrazi. Am o chestie / wannabe carte pe care am inceput-o la sfarsitul anului trecut, care incepea sa prinda contur destul de frumos, dar intre timp life happened. Asadar, cu pretextul ca nu imi merge Word-ul si motivul real ca incerc din rasputeri sa evit emotii reale , voi continua acest blog. Astazi am facut 5 km in 45 de minute. Trebuia sa ajung la medicul de familie pentru un bilet de trimitere. Intru in cabinet, doar asistenta prezenta. I mean. Doar  asistenta. Ma uit mirata in jur si ma intreb unde sunt acei 17 copii mucosi, 8 batrani diabetici, 3 femei gravide si 5 reprezentante farmaceutice. Extrem  de ciudat sa in...

 Astazi este, in sfarsit, ziua in care s imt nevoia sa vand verigheta. Dupa 9 ani de relatie, ramane un doliu. Doliu pentru toate dorintele si planurile neindeplinite.  Pe masura ce ma linistesc tot mai mult in noua relatie si anxietatea de atasament dispare treptat, imi dau seama ca sunt completa. Nu mi-e dor de trecut, nu vreau sa ma intorc. Insa doliul ramane, pierderea e reala. Fostul meu sot nu a murit, insa este ca si cum ar fi murit, nu? Pentru mine, el nu mai exista. Cea mai importanta persoana din viata mea timp de 9 ani nu mai exista.  Astept sa sara toti cei care ma iubesc pe mine, sa imi evidenteze toate defectele fostului si sa imi spuna ca nu am motive sa simt doliu. I dare you. Insa astazi ma simt impacata cu ideea de a taia aceasta legatura cu trecutul, numita verigheta. Nu doar impacata. Chiar dornica. Imi voi lua un inelus de aur. Pentru ca vreau si merit ceva dragut pentru mine si pentru ca, de cand sunt cu Andrei, ma transform treptat intr-o p...

Acu' vreo 2 saptamani jucam Cine uraste oamenii mai mult , cu Elena. Este un joc pe care il jucam noi doua neobisnuit de des. Este un joc pe care il joc neobisnuit de des cu toti oamenii din viata mea. Cand doi introvertiti se intalnesc, se lasa cu magie. Eu spuneam ca la locul anterior de munca mancam in masina. Macar fetele cu care lucrez acum sunt suficient de cool incat sa nu ma ascund in masina in pauza de pranz. Aia dinainte erau oribili. Elena spunea ca si-ar dori si ea masina, dar pentru ca nu are, mananca prin clase goale sau, in cel mai rau caz, cu copiii (ea este educatoare). Pe urma imi zicea ca atunci cand o abordeaza vreo colega de munca, se ascunde in baie si se preface ca sufera de diaree vreo 40 de minute. Eu ma plangeam de oamenii care te ating.   Stiti oamenii care te ating ? Okay, imi poti spune ca am parul frumos si fara sa mi-l atingi. Ti se pare interesanta bluza mea? Nu ma atinge. Iti place cum miroase parfumul meu? Ok, dar nu iti baga nasul in gatul meu. Se...

 Trebuie sa imi amintesc sa mai scriu si momentele fericite. Scrisul meu vine din durere, intr-adevar, insa este oare corect ca peste ani sa recitesc si sa imi amintesc doar durerea? Random moment of happiness 1: Ma trezesc la 7 fix, ma duc in bucatarie, fac cafea. Ma bucur de cafea la 2 tigari, in timp ce ascult ploaia. In secret, ador ploaia, in special cea de vara. Legenda (spusa de mama mea) este ca in noaptea in care era ea in travaliu a plouat atat de rau incat barajul de la Onesti s-a rupt. M-am nascut eu a doua zi la 11.45 si imediat a iesit soarele. Hmmm. Incep sa inteleg de unde sunt micile mele de probleme de egocentrism . E okay, compensez din plin cu autoironie. Si cu realitatea ca eu oricum sunt cea mai importanta persoana din vietile celor care ma iubesc. Dupa, ma duc la baie, ma spal pe fata si pe dinti. Ma urc in pat. Sunt rece, insa patul e cald, la fel ca si omul din pat. Iau cainele in brate si o dragalesc. Ma uit la ceva scene cringe de sex din Bridgerton. Intr...

1. Bucuria de a avea SM M-am nascut si, cel mai probabil, voi muri trista. Sunt luni de zile de cand citesc carti de self-help , incercand sa aflu raspunsul . Cum pot face sa fiu fericita? Ce imi lipseste ca sa fiu multumita? Si, intrebarea de un million de euro, ce este in neregula cu mine? Poate ca ar trebui sa ma reapuc de alergat. Probabil ca ar ajuta, sa fug un pic de problemele imaginare din capul meu. Daca nu ar fi asa de ger, poate ca mi-ar fi mai usor. Sau poate gerul este doar o scuza pentru a tot amana lucrurile. O sa incep cu plimbarile lungi. De fapt, o sa reincep, pentru ca ma descurcam destul de bine, pana in decembrie. Plimbari lungi cu Arya. Din primavara, pot completa cu alergari scurte. Muzica in casti si miscarea in aer liber fac minuni sanatatii mele mintale. Cu pasi marunti, incep sa nu mai aman lucruri. Am inceput procesul de a reevalua SM-ul, proces care implica analize care costa o caruta de bani pe care nu ii am si, cel mai dureros, un RMN, pentru care as plat...