Sweet dreams

Ieri a fost ziua in care m-am trezit si m-am saturat sa astept ca o leguma, sa mi se rezolve toate problemele, prin interventia lui Dumnezeu sau a lui Gandalf. Bine, a ajutat si faptul ca, desi am dormit un numar relativ mic de ore, m-am odihnit foarte bine. Lucru care nu s-a mai intamplat de saptamani bune. Cineva mi-a zis:  peste un an, nu iti mai aminti ce emotii ai avut acum. Insa deciziile pe care le iei acum, vor avea consecinte in viitor. Asadar, nu mai sunt leguma. De asemenea, mi-am reamintit ca am un iq de 125 si cred ca e cazul sa ma port ca atare, ca undeva acolo sus Dumnezeu sau Gandalf sigur regreta ca a bagat atata iq intr-un cap frumos si sec. Ce pusca mea caut eu in viata mea, purtandu-ma ca o printesa la ananghie, vaitandu-ma si plangandu-ma intruna de toate? Am fost proactiva ieri. Sincer, uitasem ce inseamna sa fii proactiv, dar, ghici ce, imi place maxim sa rezolv probleme. Cine ar fi crezut, nu? Frate, am fost o leguma in ultimii ani. Asadar: 1.   ...

Era o zi calduroasa de vara cand te-am cunoscut si te-am iubit de la inceput. Si m-ai iubit de la inceput. 12 iulie 2016. Erai agitat, anxios, speriat; simteai nevoia sa umpli orice spatiu cu cuvinte. Eram rusinoasa, timida, speriata. Nu ziceam nimic.  In marea schema a lucrurilor, ne-am intalnit cu un scop, desi inca nu ne este clar. Ne-am vindecat unul pe altul pana am ajuns in armonie. Si de acolo, ne-am prabusit fix ca un balon de sapun. Sunt eu de vina? Asa cred. Vina mea cea mai mare este ca nu am stiut ce vreau. Nu am stiut sa exprim. Facem cum vrei tu  trebuie sa inceteze. Tu esti cel mai important  trebuie sa inceteze. Eu nu contez trebuie sa inceteze. Si, cand toate astea au incetat, mi-am dat seama ca nu mai pot sta langa tine. Mi-ai spus de la inceput despre unele din trecutul tau, dar ai omis altele. Poate cele mai importante. Un minuscul bulgare de zapada care s-a rostogolit neincetat timp de 9 ani. Daca voi mai ajunge vreodata sa construiesc o viata cu un o...

Prima zi fara tigari este absolut oribila. O tortura ingrozitoare. Daca tu imi spui ca iadul arata chiar mai rau decat atat, nu am sa te cred. Mi-au trecut azi prin minte o multitudine de lucruri foarte rele si/sau scarboase pe care le-as face pentru o tigara, pornind de la as pocni o batrana inocenta pe strada si ducandu-se inspre m-as culca cu un nepalez. Doi. Trei. O mie. In 2022, a fost mai usor, lucru care ma face sa ma simt ipocrita, persoana rea si not mother-material . M-am dus la un neurolog, care mi-a zis ca e posibil sa am SM. Nu am asteptat diagnosticul final, am fumat vreo 5 tigari plangand si pe urma m-am lasat. S-ar putea sa am o eroare in judecata, totusi. Si sa nu fiu o persoana oribila. Din contra. In 2022 am avut totusi gumele cu nicotina, pe care le-am mestecat pana in mai 2025, cand am inceput primul tratament pentru IUI. Hey, ce sa vezi!!! Poate chiar sunt mother-material! Pentru ca nicotina imi scade sansele si creste riscurile, indiferent din ce sursa vine, as...

Scenariu: e vineri noaptea, mijlocul noptii. Abia pot sa stau in pat, deoarece ma ustura maxim spatele, pentru ca aparent eu nu cred in a aplica SPF si pe spate. Am o aschie in talpa si ma doare cand merg. Ca un bonus, a inceput sa ma doara si glezna, deoarece merg rau pentru a evita durerea din talpa. Ma uit la telefon si nimic. Trei puncte colorate invartindu-se la nesfarsit pe un ecran negru. Metafora pentru viata mea? Incerc sa imi dau seama. Cel mai probabil - un semn. Trebuie o schimbare. Telefonul asta e vechi, iar eu refuz cu inversunare sa imi iau altul. Niciodata nu m-am descurcat la a cumpara chestii pentru mine. Mai bine pentru altii. Si totusi, pana la telefon, am o pereche de ochelari foarte vechi si zgaraiati.  Dar - este chiar poetic. Telefonul mi se blocheaza cand sunt eu pe punctul de a ma bloca. Asadar, acum trebuie sa prioritizez. Ce este mai important? Sa pot vedea sau sa pot comunica cu cei dragi care nu imi sunt fizic aproape? Daca aleg varianta 2, cum voi pu...

 I-am promis Madalinei ca o sa scriu despre fostul meu care a murit*. Nu ma simt foarte confortabil sa fac asta, pentru ca mie imi place sa imi gatesc fostii bine de tot, cu ou si cu otet, la foc mic pana nici propriile mame nu reusesc sa ii mai recunoasca. Hey, hai sa iti explic. Te incurci cu o (wannabe) scriitoare, asteapta-te sa devii o postare din blogul acesteia - ca e maine, ca va fi peste 5 ani, don't worry about it, cu siguranta se va intampla, si nici mama ta nu te va mai recunoaste. Ba mai bine te rogi zilnic ca (wannabe) scriitoarea sa nu aiba succes, caci exista riscul real sa te transformi din postare de blog direct intr-o carte care va fi apreciata de toate feministele din Romania. Si atunci va trebui sa iti folosesc numele real. Ok, poate nu va trebui, dar voi dori sa o fac. Just because. Asa ca, de morti numai de bine, hmmm, nu as zice neaparat. Dar, in apararea acestui fost si in apararea mea, este probabil unul dintre singurii (sau poate chiar singurul) cu care ...

Am vrut sa inot pana mi-ar fi cedat plamanii. Opreste-te, Georgiana. Pe plaja, Arya se smucea si latra disperata. Nu face asa la nimeni altcineva. Ma intreb daca ma iubeste cu atata disperare sau simte furtuna din sufletul meu? Apa lina si putin rece, soarele in fata, inima pompand la maxim. Este un fel destul de poetic de a disparea. Opreste-te, Georgiana. Oamenii depind de mine, oamenii ma iubesc. Ma intreb zilnic de ce ma iubesc oamenii. Ce e de iubit la mine? Ca sa fiu sincera, nu, nu cred ca merit deloc iubire.  Am trecut de ceilalti oameni din apa si de geamandura si mi-am dat seama ca, cel mai probabil, daca ma opresc acum din inot, picioarele nu-mi vor atinge pamantul. Si daca nu ma opresc? Daca inot pana dispar toate gandurile si golul din suflet mi se va umple cu apa? Voi avea in sfarsit un moment de liniste? Opreste-te, Georgiana. M-a trezit un latrat disperat din departare. Am responsabilitati. Oameni care depind de mine. Oameni care adora zambetul meu. Oameni carora nu...