Lacrimi, ziua de nume si haos

23.04.2026

Ieri mi-a fost foarte rau si nu am dormit. Am fost trista si suparata si chestia asta m-a lovit fix in stomac.

Intial, timp de aproximativ o ora, mi s-a scurs un lichid incolor din ochi. Curgea nestavilit sub forma de bobite. Trebuie sa ma duc la doctor urgent, ca habar n-am ce a fost aia. Ca mie mi-e imposibil sa plang, deci chiar e ingrijorator.

Dupa aceea, mi-am petrecut dupa-amiaza si noaptea pe WC-ul meu din ceramica sanitara, cu montaj pe pardoseala si cu capul in lavoarul meu montat suspendat, pe un piedestal. Da, va rog sa tineti minte de la Queen of Sanitare, chiuveta din baie se numeste lavoar, there, acum v-am educat, nu mai aveti scuze.

Este ceva absolut minunat sa ai diaree si sa vomiti concomitent. Pe la 2 dimineata, reusisem performanta sa am diaree, sa vomit, sa mangai cainele si sa atipesc in acelasi timp. La un moment dat, calculam logistica de a aprinde tigari pe WC, pentru ca nu mai aveam putere sa ma tarai pe balcon pentru a reveni pe urma tot pe WC. Era si varianta sa ma cac pe balcon, insa parea mai...messy.

Partea minunata este ca dimineata cand m-am cantarit aveam cu 2 kg mai putin. Yey.

Ajung la Profi-ul vis-à-vis de munca sa cumpar bomboane si ma opresc. Imi miros parul proaspat spalat.

Stiam de ieri ca nu voi gasi in mine nicio urma de energie sa ma machiez sau sa imi pun o rochita in dimineata asta. Insa tot de ieri am hotarat ca nu imi voi petrece ziua de nume chiar nespalata.

Parul imi miroase a tigari de parca l-am spalat acum 5 zile. Imi analizez rapid dieta din ultimele 20 de ore. Cafea si tigari. No bueno. Cu greu ma urnesc sa opresc putin comportamentul autodistructiv si cumpar un covrig.

Ah, si azi ma duc la Dorel. Probabil ii voi spune ca am participat aseara la o orgie unde toti cei 30 de oameni implicati erau fumatori inraiti. Orice, numai sa nu afle ca fumez.

10 minute mai tarziu sunt la birou, ciugulind din covrig. Vine la mine Diana:

Georgiana, dar chiar asa, de ziua ta, micul-dejun e un amarat de covrig?

Stiam ce urmeaza. Diana e capul rautatilor. Este acolo in Home Bank in top 3 persoane carora le fac plati ocazional. Diana, pentru ca deseori are ideea sa comandam de la McDonalds si, din cine stie ce motiv bizar, eu nu o pot refuza pe Diana. O sa mergem cu varianta asta: Diana e cea irezistibila, nu sufar eu de lipsa de autocontrol cand vine vorba de mizerii de la McDonalds.

Imi iau un sendvis, ceva gen McChicken-breakfast (cu multa rucola, da, mie chiar imi place rucola) si un milkshake mic. Stiu dinainte sa le mananc ca o sa sufar toata ziua. Macar m-am abtinut si nu mi-am luat si cartofi. Diana si-a luat si erau vechi. Sadness.

Mai tarziu, apare Daniela cu un buchet de lalele superbe si o imbratisare care mi-a mers fix la inima. Sunt din gradina mea, este pentru prima oara cand tai flori din gradina mea. M-am trezit dimineata si m-am gandit ca tu meriti.

Intre timp, curg mesajele de la multi ani. Nu am deschis inca retelele de socializare, nu am energie. Dar oameni dragi, oameni pe care ii apreciez si ma aprecieaza, mi-au scris.

Cand ma intorc de la tigara, lalelele sunt deschise intr-un mod absolut superb. Ma mir. Camelia si Madalina se mira ca ma mir. Intelege-o pe Georgiana, ea abia a scos nasul din carti, acolo a stat toata viata ei, habar n-are cum functioneaza lalelele de gradina.

Georgiana, stii ce m-am gandit acum. Nu ai mai dat un Thread demult.

Yes, indeed.

A plecat Nico si nu mai sunt faze amuzante in birou?

Nunu, Camelia. Sunt faze amuzante destule, ca esti tu aici.

Un numar surprinzator de oameni si-au instalat Threads doar ca sa citeasca ce scriu eu si mi-au atras atentia ca nu am mai scris demult. Asta inseamna ca scrisul meu atinge oamenii, fie si ei putini la numar. Nu e lucru mic deloc.

Asadar, azi am dat 2 Thread-uri timide. Trebuie sa imi reamintesc sa scriu. Vara trecuta, cand eram singura singurica in haosul din mintea mea, doar scrisul, muzica, soarele, tigarile si napolitanele Dare m-au salvat.

But boy, do I miss Nico. Ii raspund la mesajul super dragut de La multi ani cu Mi-e dor de tine, Nico. She says she misses me too. Schitam o revedere pe saptamana viitoare. Pare ca maine se va intampla. Yeeeeeeeeey.

Life is hard and then you die. Asta e vorba lui Andrei. E amuzant si socant pentru ca eu toata vara trecuta am zis Nimic nu conteaza. Oricum murim cu totii. Privind in urma, imi dau seama acum ce deprimata am fost vara trecuta.

Si cati furnizori mi-au scris la muuuuulti ani. Foarte emotionant. Mai putine urari, mai multa seriozitate, totusi.