Ziua de nume, bani si haos. Partea a 2-a.

 27.04.2026

Mama m-a intrebat daca vreau flori sau 200 de lei ziua mea. Pana in 30 de ani, as fi zis flori. Acum calculez cate ore lucrez si cate produse activez si cu cate mail-uri ma stresez pentru 200 lei.

Vai, cum sa ii dai bani de ziua ei?, zice frate-miu. Da, bani, vreau bani.

Dar mie nu mi-ai dat nimic cadou de ziua mea. Imi esti datoare cu 200 lei x 15 ani x 2, ca sfantul Daniel e de 2 ori prin decembrie.

Stai cuminte, frate-miu. La ziua de nume e o chestie de noroc sau poate de cat de mult te-au iubit parintii sau poate de cat de mult ti-au urat parintii partenerul / partenera inainte sa se nasca. Unii avem un nume de sfant important, altii doua nume de sfinti importanti, altii, ca tine, nu aveti deloc. Deal with it.

Nu ai nume de sfant important, nu ai zi de nume. E o regula, nu fac eu regulile.

*

Hai, zi ce ai facut cu banii din vanzarea apartamentului, ma intreaba Alex azi.

Mi i-am bagat in c** si mai am loc, deci poti sa imi trimiti bani linistit.

Hai zi, ce ai facut. Ai facut si tu macar un depozit, ce randament au?

Randamentul e priceless, am donat toti banii la biserici si la copii necajiti in Africa, asadar in fiecare seara ma suna 5 copii si imi arata cum mananca ei creveti si fois gras, datorita mie.

Nu mai minti, stie toata lumea ca esti o rasista care uraste negrii.

Nu nu! Doar pentru ca sunt inconjurata de rasisti care urasc negrii, nu inseamna ca sunt una.

*

Privesc in urma si nu imi vine sa cred ce idealista eram la 25 de ani. Imi amintesc ca am iesit cu o colega de facultate, ea avea 30+. Si ma bateam cu pumnii in piept, cum ca banii nu conteaza deloc. Ea mi-a zis: Vorbim dupa 30 de ani / dupa ce vei fi muncit suficient.

Nu regret. Nu consider ca mi-am pierdut inocenta. Sau ca am devenit materialista. Nici nu cred ca sunt mai putin idealista. Da, sanatatea e inifinit mai importanta decat banii. Dar si aia costa. Enorm. Dragostea e infinit mai importanta decat banii. Dar si pentru aia ai nevoie de bani.

Pur si simplu, de la 25 de ani au trecut multi ani in care am experimentat zilnic concepte precum orice cacat costa mult si trebuie sa iti rupi creierii 9 ore pe zi pentru a-ti permite un minim de cacaturi necesare si mi-as dori cacatul asta si e cvasinecesar, dar o las pe alta data, ca acum nu se poate.

*

Azi in drum spre casa intrebau la radio prezentatorii daca mai exista romani care pot economisi in vremurile astea. Ma gandesc un pic si zic: ce economisire, ca mergem masiv pe minus? O fractiune de secunda mai tarziu raspunde un ascultator: ce economisire, ca mergem masiv pe minus.

Dar mi-a ramas salariul mic rau si nici macar nu mi-am mai luat o hainuta de foarte mult timp. Imi plac parfumurile si nici macar alea scumpe si ultimul parfum l-am primit de la frate-miu, de Craciun. Damn it, nici macar nu prea mai mananc. Ai putea spune ca fumez, dar nu fumez chiar asa de mult, nu? Plus ca in weekend cam fumez tigarile lui Andrei.

Nu stiu de ce fac asta. Cred ca e o chestie psihologica / subconstienta. M-am apucat de fumat in Danemarca. Fumam cu gasca de colegi de munca, formata din 4-5 baieti. Timp de un an nu am cumparat nicio tigara. Nici bauturi nu am cumparat. Mi-a ramas cumva in spatele creierului ca daca fumez cu un barbat, trebuie sa ii fumez tigarile lui. Si ca regula de bun-simt, atunci cand ai iubit, nu fumezi cu alti barbati. Thus, boyfriend must suffer a bit.

Mi-a ramas salariul mic si nu am nicio cheltuiala extra. Este de-a dreptul fascinant. Ce-i drept, sunt destule luni - de la divort - de cand nu mai calculez fiecare leu. Am clacat, nu mai pot sa calculez fiecare leu, cum o faceam. O sa incerc din rasputeri sa calculez fiecare calorie pana reusesc sa dau naibii jos cele 5 kg care ma bantuie, dar cam atat. Nu mai pot calcula fiecare leu. Am ajuns intr-un punct in care prefer sa nu mai mananc decat sa fac asta din nou. Pur si simplu, am facut asta mult prea multi ani, a fost de-a dreptul extenuant.

Dar dupa chirie, facturi, gaz, ramai cu ceva maruntis pentru mancare si tigari. Daca vrei si ceva suplimente, deja mergi pe minus. Iarta-ma pe mine ca iau tratament serios care imi bubuie ficatul si trebuie sa cumpar protectie de ficat sau ca insist sa iau vitamina D pentru ca sufar de o boala cronica a carei una dintre potentialele cauze este nivelul scazut de vitamina D sau ca trebuie lunar sa imi platesc analize de sange pentru ficat.

Din fericire, statul roman vireaza cateva mii de lei lunar lui Merck pentru tratamentul meu pentru SM, so I got that covered. Daca stam si cheltuim cate zeci / sute mii de lei am platit in viata asta pentru taxe, ma simt chiar bine.

Dacă trebuia să achit tratamentul pentru SM din buzunarul meu - clar, nu. That simple.

Tratamentul - aici vorbim de suplimente - pentru cealalta boala cronica a mea nu mai exista si punct. Drept urmare, hormonii o iau razna si fata mea incepe sa arate ca o pizza. Sau ca fata unui adolescent de 15 ani. Well, I guess that simply means more sex from behind. In situatii de criza, avem si sacose. Ne descurcam.

Chiar a ramas salariul mic, este socant. Mi-a expirat rovinieta azi si aman sa o fac pana joi, cand o sa ies din oras. Ridicol.

Din fericire, noi romanii ne descurcam. Am reusit azi sa imi fac meniu pe toata saptamana cu chestiile pe care le mai aveam in congelator. O duc toata saptamana cu aproape 0 lei. Hartie igienica tot a trebuit sa cumpar, din pacate. Posibil luna viitoare sa ma pun pe strans frunze. Saptamana viitoare intra bonurile. Vine caldura, mai scadem jumatate de grad in termostat. Ne descurcam. Mai dau pufuleti la caine ca nici pe mine nu m-a crescut mama doar cu Petkult. Ne descurcam.

M-a acuzat fostul mereu ca sunt super zgarcita si mereu ma plang ca nu am bani cand eu mereu am cativa leuti in contul de economii si poate daca nu eram "super zgarcita" si nu ma plangeam mereu ca "nu am bani", nu am fi supravietuit chiar bine timp de 9 ani, nu? Just sayin'. You're welcome. Si in ziua cand nu o sa mai niciun leut in contul de economii, nu o sa imi mai petrec dupa-amiezile scriind chestii random, ci probabil ma voi duce sa ma angajez part-time la McDonalds, ca aia mereu angajeaza. That simple.

Zice ChatGPT ca textul pare haotic - intr-un sens bun. Si imi amintesc ca mai demult mi-a spus Andrei ca ii place sa citeasca ce scriu, ca imi arat latura mai haotica in scris. Zice ChatGPT ca am reusit sa "surprind starea de merg inainte, dar nu stiu exact cum, fara sa devin melodramatica." Oh. Well. Mergem inainte ca inainte era mai bine. Sau nu?