Criza lu' 35

Prima alergare dupa 7 ani.

Life got so heavy today, I just had to do something.
I had a full-blown panic attack azi pe la 12 la munca.
Si neputand respira ca lumea, am facut ce nu ar fi facut vreun om normal: m-am urcat in masina, am aprins o tigara si am calcat-o.

Azi am avut doar 3 viteze, adica am sarit din 1 in 3 in 5. Am incercat sa conduc cu vreo 100 prin oras, m-a ajutat un pic. Dar cum nu am reusit sa mor si nici nu mi-a luat nimeni permisul (foarte vigilenti, politia romana, n-am ce zice), m-am dus la Decathlon. Si mi-am luat haine de alergat. Cele mai ieftine, evident. Am cheltuit in total 144 lei pe adidasi, pantaloni scurti si tricou. Daca ma va tine, imi voi lua adidasi Nike pentru ca da, orice efort fizic necesita incaltari de calitate. Dar momentan it's a big IF. Daca ma tine. 
Also, neasteptat de comozi acesti adidasi la 70 lei. Absolut remarcabil.

Amuzant este ca mi-am luat pantaloni foarte scurti. La 25 de ani cand eram alergatoare nu as fi indraznit asa ceva. Aveam acelasi numar de kilograme, insa picioarele erau foarte tonifiate de la alergat. Da, cat trebuie sa va mai repet ca activitatea fizica, in absenta deficitului caloric alimentar, nu slabeste? Asa cum nici plamanii mei nu sunt curati pentru ca am alergat 3 km. Apropo, alergatorii fumatori beneficiaza de ceva ce un simplu alergator sau simplu fumator nu: tigara de dupa alergat e legendara.
Si da, sunt multi alergatori fumatori. Chiar si pro. Nu eu. Eu ma tarai ca o molusca.

La 25 de ani nu as fi indraznit sa imi arat picioarele super sexy. Am 35 (da, cu o luna inainte de ziua mea, nu imi mai permit sa neg acest ingrozitor adevar) si am sarit direct pe pantaloni scurti. Nici nu mi-a pasat ca nu sunt proaspat rasa pe picioare. Ca am buline mari pe picioare de la interferon. Could literally not give a fuck. My legs are long and sexy and I know it and I own it.

Ganduri in timpul primei alergari dupa 7 ani:

1. Daca mor pe aici, oare cat va dura pana se va duce cineva la Arya?
2. Vai, ce protesteaza plamanii mei de fumatoare.
3. Ce caut eu in viata mea?
4. Hai totusi sa anunt pe cineva. Madalina, alerg pe insula, ploua, nu stiu ce naiba m-a apucat, daca nu dau vreun semn in seara asta, vino si cauta-ma. Nu de alta, dar am cheile la mine si Arya e singurica acasa.
5. Aveam oare mai multe maini la 25 de ani? Nu imi amintesc sa fi avut buzunare. Si totusi, cu telefonul intr-o mana si manunchiul de chei in cealalta, unde ar trebui sa mai tin si un bidon de apa?
6. Vai, ce ar merge o tigara acum.

Iar Spotify parca a stat in stand-by toti anii acestia, pentru ca mi-a pus Guns N' Roses si mie nu imi pune formatia asta niciodata. A fost ceva de genu': hai, femeie, alearga si tu pe ceva mai vesel, ca ne bagi in depresie pe toti cu Linkin Park si System of a Down. We get it. It's the most loneliest day of your life, but Welcome to the fucking jungle. We got fun and games.

Am ajuns acasa si a durat ceva pana sa ma pot bucura de tigara de dupa. Efectiv, a fost necesar sa stau lesinata in pat jumatate de ora.

A doua zi dupa aceasta alergare, ma simteam strong. A doua noapte, imi era super greu sa ma rotesc in pat. Mereu uit ca febra musculara ma loveste dupa 24 de ore mai tarziu. De fiecare data cand m-am reapucat de alergat, ma lovea in tibii. Acum m-a lovit ciudat rau: nu imi pot deschide picioarele deloc. Mi-am schimbat stilul de alergat - okay. Dar chiar alerg cracanata acum sau care e faza? 

Asadar, e miercuri dimineata devreme / marti noaptea tarziu / naiba stie, am alergat luni dupa-amiaza. Ma foiesc in pat si nu am somn. Devine prea cald ca sa dorm okay, iar tantarii insista sa ma atace. Ah, uitasem ca verile ma trezesc la 4. Much fun. 4 a.m., beside myself / And what I think of mental health. 

Pe masura ce trec anii, verile devin din ce in ce mai ciudate. Soarele care ma incalzeste inca imi provoaca o stare de euforie. Insa acum ma insoteste in permanenta si o stare de melancolie: au trecut suficiente veri incat sa stiu ca tot ce e frumos si imi provoaca bucurie nu dureaza.
Poate ca nu merit. Poate ca nu alerg suficient de repede.

Comments

Popular posts from this blog

Povestea unui forever ce a durat 9 ani

Schimbari, divort si proactivitate

Despre fobia mea de caini si fosti morti