Sweet dreams

Am o cutie cu amintiri de pe vremea cand eram in Danemarca. Deci, de acum 10 ani. Planul era sa pun mereu cacaturi* in ea, insa, ca multe alte planuri, nu m-am tinut nici de acesta. *Trebuie sa ma opresc din a folosi cuvantul cacaturi  ca si sinonim pentru chestii . Eram ieri in Zara la casa si m-am trezit zicand in gura mare: Daniel, inca nu am luat cacaturi de impachetat cadouri.  Mergeti in Pepco, gasiti acolo de toate, zice tanarul de la casa si se porneste sa explice cata hartie de impachetat a avut el nevoie si pentru cate cadouri. Omg, Daniel, astia de la Zara is platiti decent sau care e faza de sunt asa de amabili?   Ca de flirtat nu flirta, ca aveam "copilul" cu mine, plus ca putea sa imi fie si el copil, daca in gimnaziu mi-ar fi placut baietii reali un pic mai mult si Harry Potter un pic mai putin. Btw, am fost in Pepco in Mall si nu am luat nimic. Chestiile de impachetat de acolo chiar erau cacaturi.  Iar in momentul acela bateria mea era asa de scazuta ...

  La 2 zile dupa ce mi-am schimbat cartea de identitate, m-am dus frumos cu dosarelul* la Primaria Bacau pentru a solicita transferul masinii la Comanesti, in vederea eliberarii unui nou certificat de inmatriculare. *Vina imi apartine, dosarelul nu avea sina. Si am si uitat cutia de bomboane acasa. Stiam ca am termen o luna pentru a finaliza acest proces, asadar m-am dus increzatoare si vesela ca o panseluta. In primul rand, doamna imi zice: Dar Touran-ul nu il mutati? Doamna, Touran-ul e mort demult, nu a mai ramas nimic din el, decat dulcile amintiri in care faceam vruuumvruuum intr-o masina mult mai puternica decat a mea, in timp ce saraca masina tipa din rasputeri: STOP NOW, airbagfault, brakes not good, possible suicide unlocked, STOP NOW, YOU RETARDED FEMALE si zi-i lui tac-tu sa ma bage in service ca intr-una din zilele astea o sa intru intr-un capat de pod sa imi curm singura suferinta. [spoiler: that she did.] Zic: Am depus actele de la dezmembrari in vara la dvs. Dansa: H...

Pe Siret la Namoloasa. Si daca nu stiti cantecul, atunci ghinionul vostru. Sau norocul, nu cred ca ati pierdut mare lucru. Actually, depressing as fuck. In schimb, eu acolo am avut unele dintre cele mai frumoase amintiri din viata mea. In Namoloasa.  Atunci cand vreau sa imi amintesc cine sunt cu adevarat, ma uit in ochii verzi ai bunicii mele. Aceasta postare este in amintirea lui tataia, pentru sanatatea mamaiei si in cinstea copilariei. Ma duc la mamaia si stam lipite una de alta. Incearca, cu toate neputintele ei, sa imi incalzeasca mainile reci. Imi spune intruna: Ce frumoasa esti, Georgiana . Si tu esti frumoasa, mamaie. Cu tine seman. Ii spun mereu, insa din pacate nu ma crede. Anii au trecut peste ea si ii este greu sa accepte. Si mie imi este greu sa accept uneori. Ca s-a dus jumatate din viata. Ca am fost jumatate din viata prea fricoasa ca sa visez. Dar sunt optimista, poate niciodata nu e prea tarziu. Si daca la jumatatea vietii sunt mai frumoasa decat am fost vreodata,...