Suspiciously normal, cutia cu amintiri, hartie de impachetat, Magento, self-harm si Mercedes

Am o cutie cu amintiri de pe vremea cand eram in Danemarca. Deci, de acum 10 ani. Planul era sa pun mereu cacaturi* in ea, insa, ca multe alte planuri, nu m-am tinut nici de acesta.

*Trebuie sa ma opresc din a folosi cuvantul cacaturi ca si sinonim pentru chestii. Eram ieri in Zara la casa si m-am trezit zicand in gura mare: Daniel, inca nu am luat cacaturi de impachetat cadouri. 

Mergeti in Pepco, gasiti acolo de toate, zice tanarul de la casa si se porneste sa explice cata hartie de impachetat a avut el nevoie si pentru cate cadouri. Omg, Daniel, astia de la Zara is platiti decent sau care e faza de sunt asa de amabili? Ca de flirtat nu flirta, ca aveam "copilul" cu mine, plus ca putea sa imi fie si el copil, daca in gimnaziu mi-ar fi placut baietii reali un pic mai mult si Harry Potter un pic mai putin.

Btw, am fost in Pepco in Mall si nu am luat nimic. Chestiile de impachetat de acolo chiar erau cacaturi. Iar in momentul acela bateria mea era asa de scazuta incat am ajuns la concluzia ca o sa le trantesc oamenilor cadourile fix asa cum sunt ele. Maxim le impachetez intr-o punga pe care scrie frumos Kaufland si le decorez cu un elastic de bani. Vad azi in ce dispozitie ma gasesc.

M-am trezit la 5 azi. 

Danut, trebuie sa stai un pic mai mult pe partea ta de pat, efectiv mai am putin si cad din pat. Si cotul ala chiar trebuie sa imi stea fix intre coaste?

Vorbesti fix ca mama, Georgiana, ti-a dat ea replici scrise sa le spui?

Da, pai uite ca mai dorm cu cineva in pat si nu ma incomodeaza asa tare.

Ohoooo, progres. Cu iubi actual dormi in acelasi pat, e ceva!

Asadar, m-am trezit la 5. Am dus gunoiul, dezghetat masina, dezarmat cladirea, aprins copacul, cumparat o punga de Loto cu pizza si am inceput munca. 

De ce trebuie sa fac eu toate astea la ora asta, Mada?

Lasa, Georgiana, ca esti femeie independenta si te descurci singura cu orice.

Ieri m-am intalnit in mall cu gagica care a cedat si a carei demisie a dus la faptul ca am preluat eu Usile si Ferestrele. Cadoul meu de ziua mea vara asta. Macar au asteptat sa se termine iulie si mi-au dat vestea pe 1 august. Nu din consideratie, ci mai degraba din lipsa de organizare, dar eu o sa privesc jumatatea plina a paharului. Gagica straluceste acum si s-a pus sa imi povesteasca cate cosmaruri avea ea cu Usile si Ferestrele. Well, da. Eu imi amintesc ca exista o persoana care se ocupa de Sanitare. Si o complet alta persoana care se ocupa de Usi si Ferestre. Intre timp, volum de munca a crescut considerabil pentru ambele categorii. Si, in prezent, exista o singura persoana care se ocupa de ambele categorii. So, nu imi vorbi de cosmaruri, please.

Am de importat > un milion de randuri in Magento si, printre cotul dintre coaste, am cosmaruri toata noaptea. Nu am mai avut cosmaruri cu munca de vreo 2 luni. 

Sa vedem cine cedeaza nervos primul: eu sau Magento. Andrei parieaza pe Magento, insa - a avut Magento cosmaruri cu mine toata noaptea? Nu cred. Desi sunt pe cale de a deveni cel mai mare dusman al lui.

Pe langa Magento, am avut iar cosmarul cu fostul. Am un cosmar recurent cu fostul, cred ca e a 3-a oara cand mi se intampla. Nu stiu cum naiba, vine la mine acasa sa imi ceara 20 de lei pe nu stiu ce factura (astea au fost ultimele noastre comunicari, el cerandu-mi cate 20 de lei pe vreo factura, ceea ce denota un exces de maturitate si masculinitate).

Vine la mine, ii dau banii si se intinde pe pat. Ma rog de el frumos sa plece. Nu vrea. Rade, glumeste. Aseaza-te langa mine, de dragul timpurilor trecute, ce naiba, Georgiana, doar nu suntem straini? Sunt irascibila si maxim inconfortabila. Tot insist sa plece, tonul devine din ce in ce mai ridicat, eu devin din ce in ce mai nervoasa. El nu vrea sa plece. Totul culmineaza cu mine facand o minunata criza de nervi, presarata cu de toate: tipete, trantit de chestii, inclusiv un dash de self-harm. 

N-am mai facut o criza de nervi de pe 19 august, cand domnu' s-a ofticat maxim din cauza unei poezii pe care am scris-o. Si ca folosesc Threads. Cu o zi inainte de aniversarea casniciei. Pentru ca un trandafir rosu si un masaj fancy cadou ma puteau face sa uit ca am un cucui pe frunte. Cu un cucui pe frunte am dat un Thread in care scriam cum casnicia mea e plina de unicorni care vomita curcubee. Amuzant este ca oamenii de pe Threads s-au prins ca ceva e in neregula. Desi, am incercat din rasputeri sa imi tin sarcasmul in frau.

Cheers un ceai verde pentru singura persoana care m-a dus in starea de self-harm, may you live a happy long life as far away from me as possible. Cheers to myself si oamenilor care ma inconjoara in prezent si care mi-au aratat ca nu, nu sunt crizata deloc. Poate chiar din contra. Suspciously normal.

Nu stiu cum, am reusit sa il fac pe frate-miu sa nu imi cante manele ieri. Deschid un mesaj vocal de la Andrei si il aud cantand: Hai in Mercedes, hai in avion. 

Ce-i cu el? ma intreaba Daniel. Nu stiu, pusca mea, ma simte ca sunt nemanelita. Aparent, maneaua asta a devenit tema vietii mele de cand am iubit cu Mercedes, desi imi petrec mult mai mult timp in Polo decat in Mercedes si nici nu am un milion la sutien. Fuck me, lasati-ma in pace, am nevoie sa imi spal urechile cu heavy metal si acid.

Azi sunt random, hiperactiva, nedormita, nemanelita, haotica, posibil sa raman fara unghii in curand, si mai am vreo 800 de mii de randuri de importat. Tot ce e vreau e sa ma urc in Polo sau Mercedes si sa plec cat mai departe de locul asta. 

Si intorcandu-ne la inceput, las mai jos o scrisoare de la Alina pe care am gasit-o in cutia cu amintiri. Sunt femeie frumoasa, puternica, curajoasa, sushi chef si, mai nou, abuzatoare de Magento si posesoarea locului din dreapta al unui Mercedes. Si suspiciously normal. Yeeeeeeey.