Ce datoram si cui?
In ultimele luni – partial pentru ca fac terapie dar in special pentru ca imi doresc sa fiu fericita – am inceput sa analizez strafundurile tulburate ale mintii mele. Sa fac mai multa retrospectie. One must suffer in order to be happy. M-am oprit la un gand: am fost crescuti sa nu ne bucuram . Daca va uitati un pic in trecut, poate si voi veti descoperi ca ati fost incurajati sa fiti sobri. Seriosi. Joaca poate a fost descurajata. Nimic din ce ati facut nu a fost suficient. Esecul - sau ce era perceput ca fiind esec - cu siguranta a fost ceva cu adevarat rusinos . Ma faci de rusine! Sau Nu ma face de rusine! – Suna cunoscut, da? Nu, nu il cunosc pe tatal tau. Dar il cunosc pe al meu si e suficient. Rusinea esecului ma va bantui toata viata. Iar asta contribuie masiv la paralizia pe care o simt de fiecare data cand fac ceva nou. De multe ori am refuzat sa fac ceva nou tocmai din teama de a esua. De parca se naste cineva invatat! Ne sperie profund tot ce este nefamilar ...