Tipare, iubire, merite si traume

Discutam despre tipare la barbati si femei. Ce fel de oameni ne atrag? Discutia este despre fizic. Nu pentru ca suntem doua femei superficiale, ci pentru ca, din multitudinea de mizerii pe care le discutam zilnic, asa s-a nimerit in momentul ala. Sa fim superficiale.

Ii explic ca, din punct de vedere fizic, nu am avut niciodata un tipar la barbati. Evident, ca acum sunt la al doilea meu barbat. Dar daca nu as fi si as fi avut mai mult de un iubit inainte (ceea ce nu e cazul), as putea spune ca, din punct de vedere fizic, difera enorm unul fata de altul. Enorm. De fapt, nu stiu ce altceva au oamenii astia in comun unii cu altii decat ca sunt rockeri, au o pasiune pentru Rick and Morty si sunt mega introvertiti / antisociali. As fi vrut sa adaug „tata abuziv / absent si mama care supracompenseaza“, dar cam asta descrie intreaga noastra generatie.

Am o glumita care exemplifica faptul ca nu am gusturi la barbati, in ceea ce priveste fizicul. Si ca toti cei 3 cu care am avut relatie serioasa aveau acelasi prenume. Dar e proasta rau. Zic asa: George 1 a avut 2 metri, George 2 1.75 m, George 3 are vreo 1.7 m. Ar trebui sa ma opresc aici, ca pe George 4 o sa il pierd prin casa.

C. zice: Glumita e buna. Si eu sunt de parere ca ar trebui sa te opresti. Dar nu din motivul ala. Ci pentru ca pari intr-adevar mult mai fericita acum.

Okay. Hai sa nu ii zici lui Andrei asta, ca isi ia lumea in cap. Si nici glumita.

Oh, the absolute wonders of my fucking brain, telling boyfriend my silly joke about height – unacceptable. Writing about it on my blog – yes, sir!

Ca un sidenote, am avut prea mult scandal vara trecuta pe seama a ceea ce scriu in blog. Refuz sa ma mai cenzurez. Scriu o gramada de mizerii. 

Dar am scris vreodata ceva relevant despre persoanele din viata mea?

Iubitul meu trebuie sa aiba incredere ca sunt suficient de desteapta incat sa nu public sau sa spun cuiva chestii importante din viata lui sau viata noastra.

Cum si eu am aceeasi incredere.

Oversharing meu e limitat la – well – mizerii. Si atat. Stiti voi chestii importante, gen numele complet al iubitului meu, unde locuieste sau cu ce se ocupa acesta? Stiti?

Serios. Stiti? Daca stiti, ziceti-mi si mie, va rog mult, ca ma chinui de ceva timp sa aflu. 

*

Asta e destept, totusi. Stiti cum toata viata am fost aia desteapta din relatiile mele? Nu mai sunt. Posibil ca la barbati istetimea e invers proportionala cu inaltimea. Asta asa ca sa nu isi ia lumea in cap domnu' iubit. 

*

Am un secret. Am uneori, chiar deseori, momente de pure bliss. Se intampla cand ma trezesc la 3-4 dimineata sa merg la baie. Ma intorc in dormitor si ma uit la om care sforaie pe jumatate de pat, la catelul lui (pentru ca, acum e catelul lui) care sforaie pe cealalta jumatate de pat, si inima mi-e plina de fericire. In acest pat dorm cele 2 fiinte care ma fac fericite si ce bucurie ca pot sa ma strecor langa ele.

Momente de pure bliss, pentru ca odata ce te trezesti, este din pacate prea usor sa te lasi distrasa de tot felul de zgomote de fundal. Stres, filme, job, traume din copilarie.

Ah. Traumele din copilarie. Acei demoni dragalasi care umbla mereu pe umerii mei si imi soptesc in permanenta Nu meriti iubire.

Nu esti suficient de buna.

Iubirea trebuie dovedita in permanenta.

Munca zilnica.

Trebuie sa dovedesti.

Nu esti suficient de buna.

Esti prea mult.

Prea sensibila.

Nu meriti.

Uneori, deseori, la 3-4 dimineata cand ma intorc de la baie, demonii dorm si ei. Si adorm fericita.

*

Si pe urma ajung la serviciu si gasesc in sacosa cu mancare, o caserola cu prajituri. Facute de frate-miu.

Si ajung acasa de la serviciu si am snitele sanatoase si cartofi dulci si prajituri sanatoase pentru toata saptamana. Si ordine impecabila. 

Cine ar fi crezut ca barbatii sunt capabili sa faca lucruri pentru tine fara sa ii implori? 

Poate ca sunt iubita.

Poate ca merit iubire.

Poate iubirea nu e ceva ce trebuie sa meriti. 

Ci sa daruiesti si sa primesti.