Sweet dreams

Am vrut sa inot pana mi-ar fi cedat plamanii. Opreste-te, Georgiana. Pe plaja, Arya se smucea si latra disperata. Nu face asa la nimeni altcineva. Ma intreb daca ma iubeste cu atata disperare sau simte furtuna din sufletul meu? Apa lina si putin rece, soarele in fata, inima pompand la maxim. Este un fel destul de poetic de a disparea. Opreste-te, Georgiana. Oamenii depind de mine, oamenii ma iubesc. Ma intreb zilnic de ce ma iubesc oamenii. Ce e de iubit la mine? Ca sa fiu sincera, nu, nu cred ca merit deloc iubire.  Am trecut de ceilalti oameni din apa si de geamandura si mi-am dat seama ca, cel mai probabil, daca ma opresc acum din inot, picioarele nu-mi vor atinge pamantul. Si daca nu ma opresc? Daca inot pana dispar toate gandurile si golul din suflet mi se va umple cu apa? Voi avea in sfarsit un moment de liniste? Opreste-te, Georgiana. M-a trezit un latrat disperat din departare. Am responsabilitati. Oameni care depind de mine. Oameni care adora zambetul meu. Oameni carora nu...

Picture this: e 5 dimineata si eu stau intr-o rochita portocalie dragalasa in fata unui ibric, asteptand sa imi fac un nes. Cum am ajuns in situatia asta? E chiar mai simplu si mai putin slutty  decat pare - acum ca am recitit prima propozitie, pare putin dubios😅 Long story short, nu m-a dus capul sa impachetez suficiente tricouri pentru ca nu mi-am dat seama ca vor fi un milion de grade, aparent sunt insomniaca si m-am trezit iar  la 4, am facut dus si singurul lucru curat pe care il mai am in ghiozdan e o rochita portocalie. Vedeti? Nimic slutty.  Ce faci cu viata ta, Georgiana? Man, do I need some sleep! Daca mi se adancesc cearcanele un pic mai mult, probabil voi parea mai mult fantoma decat ceva viu. M-am trezit la 4 si aparent toti apropiatii mei au tupeul sa doarma la ora asta. De obicei, as avea o carte cu mine, dar iar, nu m-a dus capul.  Asadar, dupa dus, nu am nimic de facut decat sa imi pun castile in urechi si sa astern cuvinte fara sens "pe hartie...

Mi se pare foarte fain ca lumea nu ma crede ca am Scleroza Multipla. Chiar mi se pare. Atata timp cat ma tin picioarele lungi si sexy, voi zburda pe drumuri cu castile in urechi. Rock on, baby, iar cei care nu ma cred ca am SM, imi fac un compliment urias. Totusi, putina educatie e in ordine: majoritatea avem forme relativ usoare de boala, caracterizate prin simptome mega nasoale care vin si pleaca.  Din fericire, putine dintre noi (SM afecteaza mai mult femeile) suntem ca in filme: super frumusele, dependente de scaun cu rotile si murim la 30 de ani ( da, ma refer la sora geniului din serialul Scorpion ).  De fapt, cand simptomele sunt nasoale (eu in 2022 nu mi-am putut misca o mana timp de aproximativ 3 luni), nu prea ai chef sa te faci super frumusica, abia reusesti sa faci un dus decent. Probabil toti cu SM vom achizitiona la un moment dat un scaun cu rotile. Insa dupa 50 – 60 de ani. Chiar si atunci, scaunul va fi folosit doar in unele zile mai rele. Asta ca un FYI, s...

In vara lui 2016*, am avut ultima mea prima intalnire. *Ati observat pana acum ca dragostea se face vara, nu? In ceea ce priveste dragostea, toamna si iarna culegi ce ai plantat vara. Eram in vacanta la Comanesti, din Copenhaga. Veneam foarte des la Comanesti, pentru ca aveam un frate mic cu care imi doream sa petrec cat mai mult timp, pentru ca mi-e drag de mor, dar si pentru ca, fiind infertila, se pare ca el va avea onoarea sa imi aduca legendara cana cu apa la batranete si sa imi organizeze inmormantarea. Eram la ai mei si am intrat pe Tinder, pentru ca imi era foame raaaau. Va las un pic sa va ganditi la prostii si acum va lamuresc: eram disperata dupa tigari. Povestea e complicata, e suficient sa spun ca 10 ani mai tarziu, inca ma ascund. Am intrat pe Tinder si l-am gasit pe Cosmin, care m-a cucerit de la primul "frumoaso", pentru ca era asa cum l-a lasat sfantul DOOM, fara cratima. Discutia a fost pe repede inainte, adica am bifat eu criteriile esentiale: a...

Am zis-o si o voi zice mereu: nu exista prietenie sincera intre un barbat si o femeie, cu o singura exceptie in tot universul: Alex cu mine (muriti de ciuda, ok?). Haideti sa va explic cum functioneaza: 1.        Traumele comune unesc oamenii In principiu, taica-su e taica-miu, desi, ca sa citez: “Georgiana, pe taica-miu il inteleg ca e betiv, dar taica-tu nu bea deloc, deci chiar nu il inteleg”; 2.        No flirting zone  Daca te-ai dus acolo, te-ai dus de tot, there is no coming back. Nu am flirtrat absolut niciodata cu Alex iar singurele atingeri fizice existente au fost cate un pumn in brat (eu lui); Ah, si bineinteles there was this one time cand Alex mi-a prins de deget o banda din aia mica de plastic care nu se poate desface (nu stiu cum naiba ii zice). Si am mers 2 ore in Ikea rugandu-ma de nenorocit sa o desfaca si nu a desfacut-o pana nu mi s-a inverzit putin degetul; 3.        Re...

  Ce mai fac fara social media:  Am descoperit Povestile / Story-urile / Starile pe Whatsapp. M-am mirat ca exista asa ceva si oamenii chiar se uita la ele si aparent poti da si o inimioara verde foarte dragalasa;  Desi doar eu si alte 2-3 persoane din lista mea de contacte facem Story-uri pe Whatzapp, asta nu ma opreste.  Heeeeeeeeey!!!   Cand o sa ma las de tigari, voi folosi gume cu nicotina; Cand te lasi de FB si Insta, folosesti Whatsapp; Bineinteles, inca folosesc FB Messenger, pentru ca domnu’ Alexandru Florin Veres* din Miercurea-Ciuc, in prezent in Copenhaga, refuza cu indarjire sa imi dea numarul lui de telefon si sa vorbim pe Whatsapp, ca niste oameni normali, din secolul asta. Insa, insist zilnic si sper sa reusesc; *stii momentul ala care te irita cineva asa de mult incat un simplu Alex nu e suficient si trebuie sa le folosesti numele intreg si adresa si zica mersi ca nu am mentionat numele lui tacu'su si ma'sa? Telefonul meu vechi de 4 ani re...

 Din ciclul povestilor in care am fost tembela si oarecum mi-am pus si siguranta in pericol, astazi va prezint O zi in Suedia . Nu va urcati intr-un ferry cu un necunoscut doar pentru ca va plictisiti intr-o zi de toamna. Eu am facut-o. Iata ce s-a intamplat. Era toamna lui 2015, pentru ca da, 2015 a fost un an dubios rau pentru mine. Sufeream dupa Prajiturel*, pentru ca da, in 2015 / 2016 cam asta am facut si vorbeam prin mesaje cu un Oscar suedez. *apropo, ii spunem Prajiturel pentru ca era p-r-a-j-i-t, nu pentru ca era delicios. Desi era. Atunci. Acum imi dau seama ca el avea 21 de ani si eu aveam prea multe pretentii de la el. Zece ani mai tarziu si daca un tip de 21 de ani stie sa isi lege singur sireturile, o sa il mangai mandra pe cap si o sa ii dau o prajiturica. Daca e si prajit cand face asta, ii fac o diploma si o medalie. Acum Prajiturel e gras, chel si pe ajutor social, cam asta se intampla cu tipii dupa ce ma despart de ei. Nu chiar toti, unii au si murit intre ...