Ultima mea prima intalnire

In vara lui 2016*, am avut ultima mea prima intalnire.

*Ati observat pana acum ca dragostea se face vara, nu? In ceea ce priveste dragostea, toamna si iarna culegi ce ai plantat vara.

Eram in vacanta la Comanesti, din Copenhaga. Veneam foarte des la Comanesti, pentru ca aveam un frate mic cu care imi doream sa petrec cat mai mult timp, pentru ca mi-e drag de mor, dar si pentru ca, fiind infertila, se pare ca el va avea onoarea sa imi aduca legendara cana cu apa la batranete si sa imi organizeze inmormantarea.

Eram la ai mei si am intrat pe Tinder, pentru ca imi era foame raaaau. Va las un pic sa va ganditi la prostii si acum va lamuresc: eram disperata dupa tigari.

Povestea e complicata, e suficient sa spun ca 10 ani mai tarziu, inca ma ascund.

Am intrat pe Tinder si l-am gasit pe Cosmin, care m-a cucerit de la primul "frumoaso", pentru ca era asa cum l-a lasat sfantul DOOM, fara cratima.

Discutia a fost pe repede inainte, adica am bifat eu criteriile esentiale: ai minim 1.75? Fumezi? Ai tigari? Imi dai tigari? Da, da si da? Super, hai sa ne intalnim!

Ne-am intalnit in seara aia si nu, nu a fost cea mai reusita intalnire. Cosmin era prea agitat, prea anxios si simtea nevoia sa acopere aceste emotii cu prea multa vorba. Eu, pe de alta parte, sunt o timida desavarsita la primele intalniri cu un om.

I-am fumat tigarile si mi-a platit si 2 beri, apropos de polemica care ne-a mancat zilele: cine plateste la intalniri? Nu stiu de ce, ca feminista sunt, dar la primele intalniri mi s-a parut mereu normal sa plateasca barbatul. Materialista nu sunt, am salariul meu si e bunisor, cheltuitoare nu sunt. Nu am pretentii sa imi cumpere nimic. Insa la primele intalniri e cam musai sa plateasca barbatul. Ia uite ca eu i-am fumat si tigarile la primele intalniri, deci stau bine rau.

Cosmin era anxios si vorbea mult. Eu taceam si ma uitam la ochii lui mici, albastri si putin rosii, care semanau dubios de mult cu ochii fostului. Credeam ca ma bantuie trecutul. Mi-a luat cateva intalniri sa imi dau seama ca nu exista fantome, nu sunt bantuita, ci pur si simplu asa arata ochii unui prajit (v-am zis ca am un tipar, nu?)

Fun Fact: de 9 ani, domnu’ sot mai are doar 2 vicii: cafeaua si nicotina. Chiar se uita urat la mine cand fumez, el avand apucaturi de gen-Z, cu vape-ul (na, nu poate sa fie nici el perfect, in apararea lui vapeaza din alea mari si groase, pun intended). In prezent, acest domn isi soarbe cuminte berea fara alcool in timp ce ma priveste cum dau gata o sticla de vin (da, nici alcool nu bea deloc).

Ei bine, pe acest domn daca il pui sa faca o lista cu substantele pe care le-a bagat in el in tinerete de la cele mai nasoale la cele mai light, i se va termina numarul permis de caractere pana sa ajunga la iarba si alcool. Da, sotul meu a fost cel mai golan dintre toti. Da’ si ce treaba buna am facut cu el!

Dupa intalnire m-a condus acasa si i-am oferit o imbratisare. Ce sunt eu, ursulet de plus, doar o imbratisare primesc? Boss, abia te-am cunoscut, ce vrei sa primesti, fata si jumate din regat?

Mi-a placut de Cosmin ca m-a invatat ca dragostea e simpla: iti place de o fata, o arati. Fara jocuri, fara complicatii, fara am fost ocupat, de aceea nu ti-am scris 3 zile. A doua zi mi-a scris buna dimineata si asta face de 9 ani in fiecare zi. Iti place de o fata, o arati, risti, lupti pentru ea, lucrurile nu pot sa fie mai simple de atat. Ah, si referitor la obiceiurile lui dinaintea mea. Si aici lucrurile au fost simple, fix ca in cliseul care circula in prezent pe internet: Stia ca merit mai mult, dar nu a putut sa ma lase, asa ca a devenit el mai mult. Simplu. Fara drama. Fara "nu pot". 

Te iubesc pana la cer si inapoi, dragoste.

Sper sa nu il supere aceasta postare, el stie ca eu sunt rea si acida in scris. In realitate, sunt si mai rea.