Franturi de conversatii (all over the place)
Dani, ai idee de ce pusca mea are mama Threads si mi-a dat follow?
Nu stiu, posibil sa ii fi instalat eu si sa o fi indrumat eu sa iti dea follow?
Mhm. Ok. Dar daca faci schema asta si cu tata, o sa ma asigur ca nu primesti nimic din mostenire.
Asadar, mama are Threads. Si nu numai ca are Threads, insa ma citeste, ii place ce citeste, citeste si acest blog. Si mi-am reamintit subit motivul pentru care intr-o perioada scriam doar in engleza. Dar acum este futil sa ma reintorc la scrisul in engleza, deoarece doamna face Duolingo pe engleza si este destul de constiincioasa. Yeeeey.
Scrisul ma face fericita, dar - despre ce sa scriu? Asta este intrebarea de un miliard de dolari.
Nu pot scrie despre prezent, niciodata nu am putut. Nu stiu care ar fi cauza. Poate pentru ca sunt incapabila in marea majoritate a timpului sa inteleg ce mi se intampla. Sau poate pentru ca sunt prea draguta ca sa jignesc pe cineva povestind despre lucrurile rele care mi se intampla. Sau poate pentru ca incerc sa protejez lucrurile frumoase care mi se intampla. Poate toate aceste motive.
In prezent, mi se intampla multe lucruri rele - comico-tragice, insa nu pot vorbi despre ele. In principal, pentru ca inca am nevoie de job. Gluma care circula la noi la birou atunci cand viata e grea este: pai na, daca mi-a trebuit sa ma marit din dragoste?
De asemenea, ma bucur sa anunt ca mi se intampla si lucruri bune. Persoane minunate. Insa trebuie protejate, nu? Putin roast-uite, dar cam atat.
Trecutul este amuzant. Okay, nu mai amuzant decat trecutul oricarui alt om, insa sunt eu amuzanta, iar asta face toata diferenta. Si desteapta si frumoasa, pachetul complet, norocos barbatul care va sti cum sa ma si tina. Ma rog, nu noroc ii trebuie, ci un set complet de skill-uri pe care trebuie sa recunosc ca eu inca nu le-am descoperit.
Pentru mine, tu si frac-tu sunteti cei mai minunati copii.
Da, semanam cu tata.
Da, pai nu puteti fi nici voi chiar perfecti.
Asa ca, pana gasesc un subiect interesant despre care sa scriu, voi continua sa scriu despre cacaturi.
Din adunatura colorata de barbati mirobolanti care mi-au trecut calea, pentru astazi am ales unul care nu mi-a fost iubit. A fost un flirt pe internet ce a durat aproximativ o luna. O luna pe care nu mi-o da nimeni inapoi, multumesc frumos, Prajiturel nr. 2.
Acum o suta de ani, am inceput sa conversez pe internet cu Prajiturel nr. 2. Tipul este atat de neimportant, incat nu va primi o postare separata in blog sau o porecla a lui. Prajiturel nr. 2, atat s-a putut, ce sa facem?
Prajiturel nr. 2 era inalt, slab, cu ochi albastri. Uneori ma uit la ei si intreb cum naiba ii aleg. Cel putin fizic, niciunul nu seamana cu celalalt.
Emotional si intelectual, cred ca majoritatea fostilor erau la fel. Destul de inteligenti, destul de iubitori, insa fara nicio dorinta de a face ceva cu viata lor sau de a-si depasi conditia. Incapabili sa isi lege singuri sireturile.
Rockeri toti, ca manelisti nu am avut. Poate aici am gresit?!
Prajiturel nr. 2 nu merita mai mult de un paragraf.
Paragraful: Dupa o luna de vorbit, tipul a recunoscut ca are o problema mare cu patrunjelul. Si ca trebuie sa ne despartim, pentru ca atunci cand vorbeste cu mine, simte nevoie sa se joace cu el insusi si a citit recent intr-un articol scris de un alt Prajiturel ca pentru barbati nu e bine sa faca treaba asta. Wow. Prajiturel nr. 2! L-ai intrecut chiar si pe Prajiturel nr.1 la nivelul de prajeala. Bravo, iubitule, prevad un viitor stralucitor pentru tine!
Conversatie cu Alex in seara asta: Oare am depresie? Fostul meu sot crede ca am depresie.
Hm. Atunci cand vezi un cutit, te ia dorinta subita sa aluneci in el? Stai, nu raspunde la intrebarea asta, ca tu si cand lucrai la Sticks'n'Sushi, erai natanga si iti mai alunecau cutitele in maini. [True story, am 7 copci la o mana, din cauza unui cutit.] Iti vine sa iti pui streangul la gat? Daca tu nu vei mai fi, cine va mai scrie despre wc-uri pe internet? Robinetii aia se scriu singuri, Georgiana? Cum va mai putea omenirea sa cumpere wc-uri de pe internet, Georgiana?
Nu, nu si nu. Nu doresc sa imi fac rau. Da, cutitele au avut tendinta de a aluneca in mine in trecut, dar asta pentru ca sunt neindemanatica. Si stangance, la propriu. Multi nu stiti, dar viata este in general construita pentru confortul dreptacilor.
Deci, Georgiana, vii in Copenhaga si incercam coca***. Ai incercat coca***? Nu? Vii in Copenhaga si incercam.
Pusca mea, nu mai zice coca*** la telefon, ca ne aude lumea, zi si tu faina sau zahar.
Da, Georgiana, o sa zic faina sau zahar, pentru ca aia de la SRI care asculta telefoanele nu vor avea habar despre ce vorbim, esti absolut inteligenta. Ii dau si lui frac-tu. Si Elenei.
Pusca mea, nu ii dai faina lui frate-miu!
Nu ii dau, ca nu is nebun. Iti dau tie. Lui frac-tu ii vand, evident. Bere isi cumpara singur, ca in DK poti cumpara bere de la 15 ani.
Nu, nu si nu.
Asadar, in perioada urmatoare:
- O sa rezerv odata biletele alea spre Copenhaga;
- Imi fac tatuaj cu dragon;
- O sa incep voluntariat;
- Nu, mami, nu o sa incerc faina cu Alex in Danemarca si promit solemn ca voi proteja cat de cat inocenta fratelui meu. Nu foarte mult, ca are totusi 15 ani.
Comments
Post a Comment