Sweet dreams

 Am ramas fara pixuri. Intr-un mod oarecum poetic, fix in ziua cand am inceput cartea 8 pasi siguri pentru a depasi atasamentul anxios si evitant , in timp ce imi luam notite, mi s-a terminat pixul. Singurul pix pe care il aveam. Cadou de la fostul, evident. Avea numele meu pe el.  De acum inainte, cum voi mai sti cine sunt? Am ramas si fara markere. Si cred ca trebuie sa imi iau un beanbag / fotoliu / ceva mega confortabil, pentru ca e dureros sa scriu / tastez din pat / scaun de bucatarie / covorul din bucatarie. Scrisul vine intr-adevar dintr-un loc de durere, dar nu durere fizica. Imi trebuie si laptop. Laptopul meu este cadou de la George 1*, are un miliard de kg si o tastatura defecta. Au trecut vreo 12 ani de atunci. Poate ca este okay ca inca am lucruri care au fost cadouri de la fostul. Nu cred ca este okay ca inca am lucruri care au fost cadouri de la celalalt fost. *Se pare ca numele George ma bantuie, asa ca ma vad nevoita sa le dau numere. Surely a bit  un-cl...

 Current mood: I want to crawl under my blanket, cuddle with my dog, and simply pretend I don’t exist. I can fake it until I make it. Simply vanish into thin air. Fade away until I become a distant memory. This is not a suicidal thought. It’s a simple state of mind. It’s a sunny autumn day outside, and I can’t enjoy it. I am wearing the warmest sweater, yet I am chilled to the bones. And all I want to do is turn off my phone and crawl under my blanket. I’m turned off. Emotionally. Emotionally, I’m nothing. When it becomes too much, I simply shut everything down. When it becomes too much, I become nothing. I’m not sad, angry, or disappointed. I’m numb. Nothing hurts. I have no desires. Today, I couldn’t even smoke. Tried one cigarette, felt nothing. And I am drained. I am tired of apologizing for being too much. For feeling too much. I won’t apologize again for that. Maybe it’s you who feels too little. I feel a lot. Everything. Then, I overheat. Then, I shut...

 In ultimele saptamani, au existat la birou doar 2 subiecte: Black Friday si Nobody wants this . Pentru ca incerc sa fiu o femeie mai ... clasica, am zis ca trebuie sa ma uit si eu la chestii mai siropoase si fara sens. Cam asta este urmatorul pas de facut. Faptul ca ma machiez de multe ori, injur ca o doamna eleganta in rochie in timp ce conduc, stiu sa fac ciorba si sarmale (sau nu) - nu este suficient. Nu poti fi a girly girl pana nu inveti sa iubesti chestiile siropoase. Primele dati e mai greu. Dupa ce vomiti de cateva ori, devine chiar acceptabil. Am decis ca am intrat oficial in my soft girl era  - mesajul e simplu: o sa ma rasfat pe mine insami si o sa ma las rasfatata si nu e o chestie de egoism. Din contra. Sunt o persoana atat  de iubitoare; asta este doar prima data in viata in care am decis ca e timpul sa primesc cam pe cat de mult ofer si eu. Pentru ca merit. L'Oreal. Asadar, uita-ma aici: racita cobza (a doua oara in ultimele 4 saptamani. Nu, draga univers,...

Acu' 2 nopti m-am trezit la 3. Picioarele ma dor si imi sunt restless – note to self: plimbarile lungi in frig trebuie scurtate. Iubesc plimbarile, dar frigul nu ma iubeste pe mine. De asemenea, trebuie sa imi amintesc ca sunt o introvertita si am nevoie de timp singura pentru a ma reincarca. Imi iubesc prietenii de mor si descopar cu uimire zilnic cat de intelepti sunt acestia – insa timpul singura este sfant pentru reincarcarea bateriilor. Echilibru in toate. Intelepciune de la Ioana ieri: Fix lucrurile pe care le iubesti la cineva in primele 30 de zile de relatie sunt cele pe care vei ajunge sa le urasti cel mai tare mai tarziu. Hmmm. Imi fac popcorn si ma uit la 2 episoade din Nobody wants this . Am reusit performanta de a viziona 6 episoade de 22 de minute in 2 saptamani. Sunt teribila la vizionat filme. De citit nici nu mai zic – nu mai am rabdare deloc sa citesc. Poate ca am ajuns la varsta la care trebuie sa pun high fantasy deoparte si sa ma apuc de carti pentru fe...

  In urma discutiilor de ieri si azi pe Threads, m-a lovit putin inspiratia. Am primit sugestia de a scrie despre trecutul recent, schimband numele personajelor. Dar parca este prea putina subtilitate in a scrie despre viitorul meu fost sot, Vicentiu. Asadar, ca sa nu ne concentram pe greselile din trecut, voi scrie aceasta postare pentru viitor. Mai exact, cateva lucruri pe care le-am invatat despre relatii si in special despre ce imi doresc eu de la relatii. 1. Scrisul e sfant. Vorbeam ieri cu matusa-mea despre faptul ca suntem cu totii, intr-un fel sau altul, dubiosi. Avem cu totii ciudateniile noastre. Felul nostru de a ne calma sistemul nervos. Unii mananca prea mult, altii muncesc prea mult. Unii fac mult sport, altii plang, altii se masturbeaza excesiv.  In afara de scris, tu ai alta modalitate de a-ti calma sistemul nervos? Nu. Okay, fumez si nu, nu o fac de placere. Nimeni nu fumeaza de placere, stim cu totii ca putim rau. Ma abtin cu greu sa imi spal parul zilnic. As...

 Acum 2 ani, in apropierea Craciunului, intr-o duminica dupa-amiaza insorita, am ajuns la politie. Rewind 2-3 ore. Am fost in Kaufland in Comanesti cu mama, frate-miu si fostul sot. Era un complet iad pe acolo - in principal, pentru ca de obicei este, noi avand un singur Kaufland in Comanesti, un Penny, un Dedeman si cam atat.  La iesirea din Kaufland, este o curba extrem de oribila, de 180 grade. Eu incetinesc maxim si ma asigur ca stau cuminte pe banda mea. In schimb, femeia din sens opus parca accelereaza. Se baga in curba aia cam cum m-am bagat eu acum vreo 4 saptamani in giratoriul sau ce naiba e monstruozitatea din Podu Ros.* *Acum vreo 4 saptamani*, habar n-aveam ce fac acolo, m-am trezit intrata deja in intersectia aia pe care nu o inteleg, asadar m-am asigurat ca flutur din gene intr-un mod cat mai seducator tuturor barbatilor, le-am rugat si pe matusa-mea si var-mea sa faca la fel si efectiv am accelerat si am taiat intersectia aia. A functionat de minune (probabil p...