Sweet dreams

Acu' 2 nopti m-am trezit la 3. Picioarele ma dor si imi sunt restless – note to self: plimbarile lungi in frig trebuie scurtate. Iubesc plimbarile, dar frigul nu ma iubeste pe mine. De asemenea, trebuie sa imi amintesc ca sunt o introvertita si am nevoie de timp singura pentru a ma reincarca. Imi iubesc prietenii de mor si descopar cu uimire zilnic cat de intelepti sunt acestia – insa timpul singura este sfant pentru reincarcarea bateriilor. Echilibru in toate. Intelepciune de la Ioana ieri: Fix lucrurile pe care le iubesti la cineva in primele 30 de zile de relatie sunt cele pe care vei ajunge sa le urasti cel mai tare mai tarziu. Hmmm. Imi fac popcorn si ma uit la 2 episoade din Nobody wants this . Am reusit performanta de a viziona 6 episoade de 22 de minute in 2 saptamani. Sunt teribila la vizionat filme. De citit nici nu mai zic – nu mai am rabdare deloc sa citesc. Poate ca am ajuns la varsta la care trebuie sa pun high fantasy deoparte si sa ma apuc de carti pentru fe...

  In urma discutiilor de ieri si azi pe Threads, m-a lovit putin inspiratia. Am primit sugestia de a scrie despre trecutul recent, schimband numele personajelor. Dar parca este prea putina subtilitate in a scrie despre viitorul meu fost sot, Vicentiu. Asadar, ca sa nu ne concentram pe greselile din trecut, voi scrie aceasta postare pentru viitor. Mai exact, cateva lucruri pe care le-am invatat despre relatii si in special despre ce imi doresc eu de la relatii. 1. Scrisul e sfant. Vorbeam ieri cu matusa-mea despre faptul ca suntem cu totii, intr-un fel sau altul, dubiosi. Avem cu totii ciudateniile noastre. Felul nostru de a ne calma sistemul nervos. Unii mananca prea mult, altii muncesc prea mult. Unii fac mult sport, altii plang, altii se masturbeaza excesiv.  In afara de scris, tu ai alta modalitate de a-ti calma sistemul nervos? Nu. Okay, fumez si nu, nu o fac de placere. Nimeni nu fumeaza de placere, stim cu totii ca putim rau. Ma abtin cu greu sa imi spal parul zilnic. As...

 Acum 2 ani, in apropierea Craciunului, intr-o duminica dupa-amiaza insorita, am ajuns la politie. Rewind 2-3 ore. Am fost in Kaufland in Comanesti cu mama, frate-miu si fostul sot. Era un complet iad pe acolo - in principal, pentru ca de obicei este, noi avand un singur Kaufland in Comanesti, un Penny, un Dedeman si cam atat.  La iesirea din Kaufland, este o curba extrem de oribila, de 180 grade. Eu incetinesc maxim si ma asigur ca stau cuminte pe banda mea. In schimb, femeia din sens opus parca accelereaza. Se baga in curba aia cam cum m-am bagat eu acum vreo 4 saptamani in giratoriul sau ce naiba e monstruozitatea din Podu Ros.* *Acum vreo 4 saptamani*, habar n-aveam ce fac acolo, m-am trezit intrata deja in intersectia aia pe care nu o inteleg, asadar m-am asigurat ca flutur din gene intr-un mod cat mai seducator tuturor barbatilor, le-am rugat si pe matusa-mea si var-mea sa faca la fel si efectiv am accelerat si am taiat intersectia aia. A functionat de minune (probabil p...

Azi s-au intamplat 3 lucruri care au fost imposibil de conceput pana la varsta de 34 de ani: Am incurcat ora unei programari si am ajuns cu o ora mai devreme;  Am reusit sa ma foiesc in ora aceea atat de mult (sau putin, ca oricum ma misc in reluare zilele astea) incat am reusit performanta de a intarzia la programare. Nu ma intrebati cum si pe unde m-am foit, ca nu imi amintesc; In urma celor 2 actiuni, eu, cunoscuta si ca Gigi-Pachet-De-Nervi, nu am scos pe gura niciun fuck shit fuck shit you stupid fucking c***. Am zambit si am scos un simplu banal “Ha. Interesant”. Si mi-am continuat existenta lina de zana adormita. Cu siguranta, toate acestea vi se par lucruri banale. Insa:  Sa incurc ora unei programari? Never ever happened;  Mind you, eu nu am intarziat niciodata la nimic pana azi. Absolut niciodata, daca am avut un cuvant de spus in privinta asta. Da, in copilarie tata avea impresia ca putem face 200 de km intr-o ora pe drumuri judetene in Romania, lucru care face...

  Barbatii sunt ciudati. Bine, si voi sunteti ciudate rau, dar parca noi suntem si mai ciudati. Azi m-a sunat var-miu, Silviu.  Uite, ca m-am prapadit de ras pe aici citind cacaturile pe care le-ai publicat pe aplicatia asta de cacat, pe care nu o inteleg si oricum nu as fi instalat-o daca nu ar fi fost cacaturile tale amuzante. Si am zis sa te sun. Wow. Threads, va dau IBAN-ul, ca sa ma platiti ca toata familia si toti prietenii mei si-au instalat acum aplicatia, doar ca sa ma citeasca pe mine? Apropo de Threads, cea mai tare a fost matusa-mea. Bai, am niste neamuri. Eu sunt cititoarea familiei, insa ei sunt cei cu adevarat sclipitori. Geniali.  Aseara, dupa postarea din blog despre coca***, pe care recunosc ca e posibil sa o fi exagerat un pic doar ca sa imi sochez mama, i-am zis matusii mele:  Vedem ce parere va avea mama acum si daca va mai dori sa mai citeasca sau ma va dezmosteni direct. Stai linistita, ca e femeie moderna, are Tinder. Femeie, mama are Threads....

Dani, ai idee de ce pusca mea are mama Threads si mi-a dat follow? Nu stiu, posibil sa ii fi instalat eu si sa o fi indrumat eu sa iti dea follow? Mhm. Ok. Dar daca faci schema asta si cu tata, o sa ma asigur ca nu primesti nimic din mostenire. Asadar, mama are Threads. Si nu numai ca are Threads, insa ma citeste, ii place ce citeste, citeste si acest blog. Si mi-am reamintit subit motivul pentru care intr-o perioada scriam doar in engleza. Dar acum este futil sa ma reintorc la scrisul in engleza, deoarece doamna face Duolingo pe engleza si este destul de constiincioasa. Yeeeey. Scrisul ma face fericita, dar - despre ce sa scriu? Asta este intrebarea de un miliard de dolari.  Nu pot scrie despre prezent, niciodata nu am putut. Nu stiu care ar fi cauza. Poate pentru ca sunt incapabila in marea majoritate a timpului sa inteleg ce mi se intampla. Sau poate pentru ca sunt prea draguta ca sa jignesc pe cineva povestind despre lucrurile rele care mi se intampla. Sau poate pentru ca incer...