Scrisoare pentru iubitul meu viitor

 In urma discutiilor de ieri si azi pe Threads, m-a lovit putin inspiratia. Am primit sugestia de a scrie despre trecutul recent, schimband numele personajelor. Dar parca este prea putina subtilitate in a scrie despre viitorul meu fost sot, Vicentiu.

Asadar, ca sa nu ne concentram pe greselile din trecut, voi scrie aceasta postare pentru viitor. Mai exact, cateva lucruri pe care le-am invatat despre relatii si in special despre ce imi doresc eu de la relatii.

1. Scrisul e sfant.

Vorbeam ieri cu matusa-mea despre faptul ca suntem cu totii, intr-un fel sau altul, dubiosi. Avem cu totii ciudateniile noastre. Felul nostru de a ne calma sistemul nervos. Unii mananca prea mult, altii muncesc prea mult. Unii fac mult sport, altii plang, altii se masturbeaza excesiv. 

In afara de scris, tu ai alta modalitate de a-ti calma sistemul nervos?

Nu. Okay, fumez si nu, nu o fac de placere. Nimeni nu fumeaza de placere, stim cu totii ca putim rau. Ma abtin cu greu sa imi spal parul zilnic. Asadar, tura viitoare cand treceti pe langa un fumator, nu e necesar sa strambati din nas sau sa va prefaceti ca tusiti. Stim cu totii ca fumul miroase rau si imi place sa cred ca si ceilalti fumatori fac eforturi mari de a nu sufla fum in directia altor oameni. Eu sting tigara imediat daca sunt copii in jurul meu.

Obisnuiam sa alerg. Ar trebui sa ma reapuc, dar in perioada asta e cam greu, because of fucking MS. Dar am inceput sa fac plimbari cat mai lungi cu Arya.

Dar scrisul e sfant. Si, in mod absolut ingrozitor, am stat ani de zile fara el. Am petrecut ani de zile fara modalitatea principala de a-mi calma sistemul nervos. Drept dovada, toti apropiatii spun: Nu te-am mai vazut zambind asa sincer de ani de zile.

In iulie 2025, ca printr-o minune, am redescoperit blogul asta. Il crezusem pierdut, dar multe coincidente bizare au avut loc vara asta.

Asadar, iubitul meu viitor, eu voi scrie in continuare si mereu. Complet ne-negociabil. 

Voi scrie pe blog. Am inceput si o carte recent, naiba stie ce va iesi din ea. Am si un blog de poezii, uneori ma mai apuca dorinta de a scrie ceva mai inaltator decat mizeriile astea - pe cat de sarcastica si semi-vulgara sunt pe blog, pe atat de deprimanta sunt in poezii.

Daca scriu o poezie despre faptul ca vreau sa bag 150+, cu tine in dreapta mea, si sa intram poetic intr-un perete, o voi face. Si nu, nu voi mai accepta un scandal de 5 ore. Unul a fost suficient, multumesc mult. Ia-mi o prajitura, o rochita, cere-ti iertare si intelege naibii metafora, ca de aia e poezie.

*Blogul meu de poezii, pentru care am primit scandalul de pe lume. Las URL-ul aici, ca sa fiu si eu putin afurisita, am re-publicat poeziile pe care fostul le uraste din suflet.

Am jurnal, da, unele gandurile trebuie scrise de mana.

Voi continua sa scriu pe Threads, pentru ca oamenii sunt faini acolo. Am o lista de oameni care mi-au facut multe zile suportabile. 

Dam block imediat la toti libidinosii care au impresia ca am divortat ca sa ma combin cu obsedati misogini de 60 de ani.

Imi voi expune in continuare mizeriile in spatiul public si da, trebuie sa ai incredere in mine ca nu te voi insela atunci cand primesc ocazionalul dick pic pe Insta.

Trebuie sa ai incredere in mine ca voi sti sa ma apar atunci cand cineva ma va jigni in spatiul public. Nu, nu am nevoie de masculinitate toxica. Apara-ma tu de vaci ucigase, sacose grele si oroarea de a duce gunoiul singura. Cu dubiosii din spatiul online ma descurc singurica.

Voi scrie in continuare despre fostii mei si mamele lor, pentru ca au fost niste prajiti amuzanti cu mommy issues si mi-au oferit foarte mult material de scris. 

Voi scrie cate putin despre tine, in stilul meu sarcastico-dragalas. Foarte putin, lucrurile bune trebuie protejate.

Iar daca insisti sa devii un fost prin a-mi interzice sa fac ce iubesc cel mai mult, atunci iti asumi. Voi scrie mult si rau despre tine. Si despre ma-ta. 

2. Nu sunt naiva si stangace.

Te rog, nu imi confunda bunatatea cu naivitate. 

Mi s-a zis recent: Eu te-am iertat mereu, pentru ca te-am vazut ca fiind naiva si stangace.

Sunt stangace, da. Mananc ciorba cu mana stanga, ma spal pe dinti cu mana stanga, imi tin cainele in lesa cu mana stanga. Orice cu mana stanga, exceptand scrisul, deoarece...anii '90.

Dar nu sunt naiva. Nu inteleg de ce barbatii se uita la mine si vad o faptura gingasa, semi-lesinata, cu parul blond de 7 metri, care necesita sa fie salvata dintr-un turn inalt, de un dragon rau.

Parul e saten si scurtut. Nu stau intr-un turn inalt, sunt eu inalta. Iar dragonul pe care il vezi imi apartine si asculta de mine.

Nu am nevoie sa fiu salvata. Nu am nevoie sa lucrezi tu ca sa imi imbunatatesc eu stima de sine. 

Am nevoie sa ma tratezi corect si cu respect. Sa-mi respecti inteligenta, bunatatea, dorintele. Sa ai incredere in capacitatea mea de a-mi gestiona singura viata. O viata in doi inseamna un continuu ajutor reciproc, da, dar ajutorul acesta este complementar. Eu sunt intreaga, tu esti intreg. Impreuna, devenim ceva superb. Nu este o necesitate sa fim impreuna. Este o alegere pe care o facem in mod constient zi de zi.

Sa asculti ce am nevoie si sa respecti asta. Sa imi oferi ce am nevoie de la tine, pentru ca voi exprima clar ce am nevoie. Sa imi oferi claritate atunci cand una dintre dorintele mele nu poate fi indeplinita. Sa ma ajuti sa imi indeplinesc visele. 

Promit ca voi face la fel. Let us meet halfway.

Asadar - nu, nu am nevoie sa fiu salvata. Din nou, dragule, salveaza-ma de muste enervante, schimbat becuri si condus de una singura sute de kilometri. Cu stima de sine ma descurc singurica.

3. Familia e importanta. Si prietenii.

Dupa 9 ani in care nu am avut o discutie intre 4 ochi doar cu mama (da, stiu, halucinant), voi pune cateva limite.

Familia e sfanta pentru mine. Nu, nu trebuie sa vii cu mine atunci cand ii vizitez. Din contra, te incurajez sa nu o faci. 

Lasa-ma sa discut chestii de femei cu mama si sa ma tina strans la pieptul ei, pentru ca sunt fetita ei. Lasa-ma sa fiu mega copilaroasa cu frate-miu, pentru ca sunt 19 ani diferenta intre noi si trebuie, intr-un fel sau altul, sa avem o "copilarie" impreuna, ca fratii.

Vino si tu, o zi de Paste si una de Craciun, ca asa e frumos si pentru ca da, mi-as dori ca in aceste 2 zile sa am aproape toti oamenii pe care ii iubesc.

In rest, lasa-ma sa respir, omule, vezi-ti de treaba, sunt sigura ca nu mori fara mine 3-4 zile pe luna. Chiar sunt sigura de asta, promit ca o sa iti umplu congelatorul de semi-preparate inainte sa plec.*

*Glumesc, ce naiba, cumpara-ti singur, ca esti adult.

Prietenii - hai, ca nu am multi, sunt introvertita, anti-sociala si cu aproape toti comunic prin telefon / mesaje, dat fiind faptul ca au ramas in Copenhaga.

Dar, putini cati sunt, ei exista, mi-au fost alaturi enorm in multe situatii nasoale si da, soc si groaza, unul dintre prietenii mei are penis. Nu stiu asta sigur, doar banuiesc.

Mai banuiesc si ca posesorii de penis reprezinta aproape 50% din populatia lumii. Trebuie sa fii sigur pe tine si pe mine, dragule. Altfel, nu functioneaza.