Intalnire de familie, bucurie in suflete si sarmale in stomac

De ce nu l-ai adus si pe colegu', iti vine pana la sani, este?, ma intreaba var-miu, in timp ce el ii vine sotiei lui pana la sani.

Nu, var-miu, concursul de masculinitate numit Care are cea mai inalta femeie e castigat in mod detasat de tine. Primesti medalie, cupa, coronita si 5 We are the champions.

Si pentru ca suntem un neam de mistocari care ar putea face sa planga intr-un timp record de 47 de secunde pe oricine nu e obisnuit cu noi si pentru ca el a inceput, eu am continuat:

Okay, deci esti barbat bun si faci orice in casa, da? Exceptand sa schimbi becuri. Dai cu aspiratorul, dar nu stergi praful de pe dulapuri. Ai pus instalatia pe brad, insa nu steaua in varful bradului.

In weekendul dinainte de Craciun, am avut o reuniune de familie. Si a fost minunat. Ii iubesc pe oamenii astia de mor si uneori imi si vine sa ii omor atunci cand devin extra-enervanti, dar hey, cine sa te enerveze daca nu oamenii pe care ii iubesti? Ca pe restu' ii trimiti direct in ma-sa si nu stai la discutie. Sau asta este nivelul de intelepciune spre care vreau sa ajung atunci cand ma fac mare.

Am fost la mamaia si s-a luminat la fata sa ne vada pe toti adunati acolo. Pe langa nepoata ei preferata (aici eu castig detasat, var-miu, primesc medalie, cupa, coronita si 5 We are the champions, o sa imi cant singura, no worries), mai erau 3 nepoti. Mamaia, ca orice bunica minunata, iubeste nepotii. 

Depanam amintiri de la Namoloasa si imi dau seama ca var-miu are mult mai multe amintiri decat am eu. Trebuie sa aflu daca este din cauza ca a petrecut mai multe veri acolo sau, pur si simplu, are memorie mai buna decat mine. Trebuie sa aflu ce competitie pierd in aceasta situatie. Trebuie sa aflu de ce m-am bagat in competitii cu var-miu, ce trauma grandioasa din Sertarul Colosal al Traumelor am reusit cu succes sa deblochez. 

Imi aduc aminte ca ai venit acu' vreo 3 ani la noi si erai debusolat si ziceai ca uite, Laura e maritata, tu esti maritata, numai eu sunt singur. Acum tu esti ala insurat.

Na, ce sa zic, cine se casatoreste la urma, se casatoreste cel mai bine.

Touchee. Inca un punct pentru Silviu. Cred ca trebuie sa port tocuri de 20 de cm ca diferenta de inaltime dintre mine si Andrei sa fie mai mare decat diferenta dintre Silviu si Elie. O sa imi rup picioarele si cel mai probabil si gatul, dar asa mai castig si eu un punct.

Stii ca atunci cand o sa locuiti impreuna, el o sa aiba niste cerinte de la tine, nu?, zice matusa-mea si eu, ca o gospodina adevarata, primul lucru la care ma gandesc sunt catuse, bici, lenjerie comestibila, hmmm, anal beads, poate. Hmmm, nu e rau, ma gandesc. Nu inteleg, totusi, de ce trebuie sa asteptam pana cand o sa locuim impreuna.

Sa ii gatesti, sa ii calci camasa...

Din ce secol ai aterizat, matusa?

Ah, nu, dar daca el munceste pana tarziu, va trebui sa gatesti...

Pai daca mi-e foame, o sa gatesc. Si prefer sa cred ca nu sunt asa egoista incat sa gatesc o singura portie si sa las omul de langa mine sa supravietuiasca cu tigari si Cola. In principal, chestii super rapide si/sau congelate pentru ca, ghici ce, si eu voi avea un job care imi va manca 80% din timp. Cat despre calcat, lol. Cum imi calc mie de 3 ori pe an, pot calca si lui. Tragem linia la apretat chiloti si spalat rufe in rau, da?

Asadar, inainte de Craciun au incins baietii un gratar si au dat tare maneluta. Incerc sa ma ascund in camera mea, dar periodic tot aud cate unul ca intra in casa si tipa Georgiiiiii. 5 minute de liniste vreau si eu, mamico, dar da, in familia asta este mereu totul sau nimic. Imi amintesc ca si mama, atunci cand ii zic ca am venit sa o vizitez doar cateva ore si nu stau peste noapte, imi mai tranteste un ocazional La ce ai mai venit? 

Ii privesc pe toti cum stam la masa si imi dau seama: Ii ador pe oamenii astia, desi suntem atat de diferiti unii de altii. O gasca de oameni pe care stiu ca ma pot baza, indiferent de situatia nasoala in care ma voi gasi. O gasca de oameni care, desi suntem atat de diferiti unii de altii, stiu ca nu ma judeca, indiferent ce as face. 

Sunt oameni buni, in adevaratul sens al cuvantului, si ii admir enorm. As vrea sa fiu ca ei, atunci cand ma fac mare. 

Elie e innebunita dupa borsul mamei, iar mama e in al 9-lea cer. Matusa-mea e innebunita dupa visinata lui taica-miu si taica-miu le pune la plecare cate o sticla ei si lui var-miu. 

Imi pune si mie o sticla abia dupa ce ii zice mama: Pune-i si ei, ca vine baiatu' ala la ea si sa aiba si ea cu ce sa il serveasca, zice maica-mea.

Pai ce-ai facut, taticule, parca printesa ta nu mananca McDonalds si nu fuma, nu stiam ca am restrictii si la alcool. Dar daca zici tu, asa e. Pune acolo sticla cu varf, ca e betiv baiatul, asta e, atat s-a putut. Fiica-ta nu mananca prostii, nu fumeaza si, mai nou, nici nu bea. Fucking unicorn shitting rainbows, aia sunt eu.

Var-miu e innebunit dupa orice, pentru ca el are burticuta si eu nu prea, deci aici primesc 2 puncte, ta-da.

Se rade mult, se fac glume - unele bune, altele proaste, se depana amintiri. De la un moment dat, pierd firul conversatiei, insa ma uit cu drag la ei si imi permit sa iau mental pictures: cum suntem aici, acum, la finalul de 2025. Frumosi, sanatosi, unii tineri, altii mai putin, dar efervescenti si deliciosi cu totii. Cu bucurie in suflete, speranta in ochi si sarmale in stomac. 

Ne uitam cu totii catre un 2026 mai bland, in care - speram - vor fi si mai multe ocazii fericite in care sa stam cu totii la masa.