Verigheta, doliu, cinism, inele (6 luni mai tarziu)

 Astazi este, in sfarsit, ziua in care simt nevoia sa vand verigheta.

Dupa 9 ani de relatie, ramane un doliu. Doliu pentru toate dorintele si planurile neindeplinite. 

Pe masura ce ma linistesc tot mai mult in noua relatie si anxietatea de atasament dispare treptat, imi dau seama ca sunt completa.

Nu mi-e dor de trecut, nu vreau sa ma intorc. Insa doliul ramane, pierderea e reala. Fostul meu sot nu a murit, insa este ca si cum ar fi murit, nu? Pentru mine, el nu mai exista. Cea mai importanta persoana din viata mea timp de 9 ani nu mai exista. 

Astept sa sara toti cei care ma iubesc pe mine, sa imi evidenteze toate defectele fostului si sa imi spuna ca nu am motive sa simt doliu. I dare you.

Insa astazi ma simt impacata cu ideea de a taia aceasta legatura cu trecutul, numita verigheta. Nu doar impacata. Chiar dornica.

Imi voi lua un inelus de aur. Pentru ca vreau si merit ceva dragut pentru mine si pentru ca, de cand sunt cu Andrei, ma transform treptat intr-o persoana nesuferit de practica: aurul nu se devalorizeaza, spre deosebire de haine, carti si alte prostii.

Discutam azi cu Mada despre cum eu consider ca este lipsa de respect fata de partener sa te ingrasi. Foloseam exemplul meu, cu SM, cum probabil voi avea ceva nevoie de ajutor peste (multi) ani. Complet dickmove din partea mea sa pun partenerul sa sustina prea multe kg. 

Okay, Georgiana, dar nu toata lumea are SM.

Okay, Mada, dar daca voi continua sa am o forma usoara de SM si voi continua sa am grija de sanatatea mea si poate ma va ajuta bunul Dumnezeu si toti sfintii sa las naibii tigarile, probabil multi fara SM vor avea probleme locomotorii inaintea mea. Plus ca, lasand bolile neurologice la o parte, obezitatea e asociata cu o tona de comorbiditati, de la boli de inima la diabet. Care afecteaza calitatea vietii. Daca iti afecteaza tie calitatea vietii, o afecteaza si pe cea a partenerului. Comorbiditati care implica costuri financiare uriase. Care il vor afecta in egala masura si pe partener. Pentru ca asa functioneaza relatiile de cuplu.

Omg, ma transform intr-o c**** rece si fara empatie de cand sunt cu Andrei.

Da, Georgiana, am observat, ma ingrozesc din ce in ce mai mult in fiecare zi.

Vreau sa imi cumpar inel si pentru ca nu mai am inele. Inelele de la mama mi-au ramas mari si nu mai pot risca sa pierd inca unul. 

Da, am pierdut un inel de aur, in data de 29 iulie 2025, singura zi de nastere pe care mi-am petrecut-o la munca, pentru ca nu am mai avut zile de concediu. Era ziua mea, eram sechestrata la birou, era furtuna ingrozitoare (ca in fiecare an, de ziua mea, asa de speciala sunt) si printre vizite la baie / tigara, mi-a disparut inelul.

De atunci nu mai port inelele de la mama. Imi sunt toate mult prea mari. O luna jumatate mai tarziu, am dat jos verigheta si inelul de logodna si am ramas ringless. Sadness.

Asa ca imi voi lua un inel de banii de verigheta. Ar trebui sa intreb si ce costuri ar implica sa imi micsorez un pic inelele de la mama. Nu ca as avea o mie. Am vreo 5, pentru ca mama ma iubeste enorm si mi-a facut cadou bijuterii din aur in copilarie / adolescenta si, nu as vrea sa implic ca sunt copilul ei preferat, dar cate bijuterii de aur ai primit tu cadou, Daniel? Cum ziceam. C**** rece si fara empatie. Sadness.

Doliu pentru toate dorintele si planurile neindeplinite. 

Nu mi-e dor de trecut. Nu mi-e dor de versiunea mea din acea perioada. M-am schimbat si am crescut atat de mult de atunci, incat atunci cand ma uit in trecut, nu ma recunosc. 

Nu mi-e dor de nimic.

Am plans si am tipat si am disperat in ultimele 6 luni. Si nimeni nu a stiut. In unele momente, as fi dat orice ca cineva sa vina sa ma tina, insa nimeni nu a venit. Atat de simplu.

Nu vrei sa ceri ajutorul, nu vrei sa arati slabiciune, nu vrei sa fii o povara. Zambeste, fii fericita, fa glume, razi.

Sa pot ajunge sa stau eu cu mine insami in pace - asta a fost provocarea adevarata. 

De la a fi in permanenta cu cineva, m-am trezit singura in majoritatea timpului. 9 din 10 dati in care am vrut sa ii scriu iubitului meu m-am abtinut.

Nu vrei sa ceri ajutorul, nu vrei sa arati slabiciune, nu vrei sa fii o povara. Zambeste, fii fericita, fa glume, razi.

*

Ma gandesc la un inel cu o inima neagra. 

Btw, Chat GPT zice ca nu sunt c**** rece, nici cinica, nici lipsita de empatie, ci vorbesc dintr-un loc de responsabilitate, pentru ca stiu poate mai bine ca altii ca boala nu e un concept teoretic si aleg sa ma gandesc la viitor in termeni practici, nu doar cu romantism. 

Yup. Black heart it is. Acu' trebuie doar sa gasesc unul care sa nu tipe m-am cerut singura de nevasta. Nu cred ca se poate, probabil va trebui sa schimb inima intr-o alta forma, gen lacrima sau fundita sau tomberon sau Justin Bieber.