Antisociali, Wuthering Heights, Vaginuri si Suflete Pereche

Acu' vreo 2 saptamani jucam Cine uraste oamenii mai mult, cu Elena. Este un joc pe care il jucam noi doua neobisnuit de des. Este un joc pe care il joc neobisnuit de des cu toti oamenii din viata mea. Cand doi introvertiti se intalnesc, se lasa cu magie.

Eu spuneam ca la locul anterior de munca mancam in masina. Macar fetele cu care lucrez acum sunt suficient de cool incat sa nu ma ascund in masina in pauza de pranz. Aia dinainte erau oribili.

Elena spunea ca si-ar dori si ea masina, dar pentru ca nu are, mananca prin clase goale sau, in cel mai rau caz, cu copiii (ea este educatoare). Pe urma imi zicea ca atunci cand o abordeaza vreo colega de munca, se ascunde in baie si se preface ca sufera de diaree vreo 40 de minute.

Eu ma plangeam de oamenii care te ating. 

Stiti oamenii care te ating? Okay, imi poti spune ca am parul frumos si fara sa mi-l atingi. Ti se pare interesanta bluza mea? Nu ma atinge. Iti place cum miroase parfumul meu? Ok, dar nu iti baga nasul in gatul meu.

Se aplica si obiectelor personale, iar poseta este un obiect foarte personal. 

Nu stiu de ce cred unii oameni ca este okay sa te atinga pe tine sau obiectele tale personale. Sau fiintele din grija ta. Pur si simplu, nu. Nu imi atinge cainele. Mi se pare halucinant. Sunt constienta ca eu sunt putin exagerata, insa ma simt rau fizic si emotional atunci cand ma atinge vreo persoana nepotrivita. Simt nevoia ca trebuie sa clarific: ma refer la atingeri potrivite (par, umar, maxim genunchi, obiecte personale) de la persoane potrivite (femei). Cu barbatii e o cu totul alta poveste. Pentru ca am eu standarde duble, nu pentru ca sunt niste nenorociti libidinosi majoritatea.

As far as I am concerned, exista o lista scurta de oameni care ma pot atinge: persoana care intra in mod regulat in vaginul meu, persoana care a iesit din acelasi vagin ca si mine, persoana din al carui vagin am iesit, maxim persoanele care au iesit din acelasi vagin din care a iesit persoana din al carui vagin am iesit eu (v-am dat greu cu ultima, da?)

As far as I am concerned, it's all vagina-related. - Moment in care Elena bufneste in ras si se ineaca cu ce mananca iar sotul ei trebuie sa ii faca ceva manevre de urgenta. Can't help but being that funny. Still, not a reason to touch me. Don't touch me.

Ar trebui sa scrii zilnic, daca asta vrei sa faci si evident ca ai talent.

De acord, dar nu mi-a venit Ideea. Scanteia. Muza.

Pana astepti Ideea, Scanteia sau Muza, mori. Pune mana si scrie ce ti se intampla zilnic. Foloseste alte nume, pur si simplu. 

Zice un foarte bun prieten, poate cel mai bun prieten de-ai mei, persoana care a venit pe lume din acelasi vagin din care am venit si eu, a carei identitate - pentru a-i urma sfatul - o voi tine secrete. Sa il denumim complet aleatoriu Daniil.

Mi-au masacrat cartea preferata. Still, a better BDSM story than Fifty shades of Grey. 

Nu m-au deranjat scenele de sex. Sunt suficienta de matura incat sa realizat ca, din acest punct de vedere, cartea nu este realista. Nu este posibil sa ai o pasiune asa de mare si sa nu o consumi deloc, fie el secolul 19.

Peisajele si efectele vizuale si sonore au salvat intr-o mica masura noua versiune a Wuthering Heights. True story - am citit cartea de vreo 5 ori, insa nu am vazut nicio ecranizare pana acum. Si sunt multe. Mereu am vrut sa le vad pe toate, acum mi-e frica. 

Macar serialul cu Tom Hardy as vrea sa il vad. Pentru ca: Tom Hardy. De asemenea, versiunea aia a fost votata Most believed chemistry. Iar Tom Hardy s-a casatorit vreo 5 ani mai tarziu cu actrita principala si inca sunt impreuna. Deci, ar fi interesant de vazut chimia a doi actori care se indragostesc unul de altul, in timp ce joaca cea mai bantuita poveste de iubire din istoria umanitatii.

Ce mi-a placut cel mai mult: scena in care Catherine moare, in pat, cu lipitori pe ea si pe perete si cu balta de sange care se scurge pe podea (cauzata de avort). Vizual, a fost genial de twisted scena.

Ce m-a enervat maxim? Multe. Hai, un exemplu. Se duce Nelly 8 km la Heathcliff si ii spune: Vino repede, iubirea vietii tale, sufletul tau pereche, Catherine, moare. Intre timp, Nelly se intoarce la Catherine. Foarte posibil ca Nelly sa fi venit pe jos. Heathcliff goneste pe cal, suferind. Catherine are lipitori pe ea. Healthcliff goneste pe cal, suferind. Catherine avorteaza. Heathcliff goneste pe cal, suferind. Vin doctori, o consulta, incearca sa o salveze. Heathcliff goneste pe cal, suferind. Catherine moare. Healthcliff goneste pe cal, suferind. Astia o curata pe Catherine, sa fie okay pentru inmormantare. Heathcliff goneste pe cal, suferind. Gen, inteleg drama, insa cum e posibil sa gonesti pe cal, suferind, 8 km timp de 2 zile? Ce a facut Gigel? A zis: okay, iubirea vietii mele, sufletul meu pereche moare, insa eu totusi mai am ceva treaba de facut, facturi de platit, ceva rufe de spalat, mmmm, este si o oferta la Lidl la ceapa, intalniri de afaceri si abia pe urma ajung la ea? Intre timp, voi...goni pe cal, suferind?

L-am rugat pe ChatGPT sa imi spuna de ce boli sufera personajele din Wuthering Heights. Si avem asa:

1. Heathcliff: tulburare de personalitate antisociala, C-PTSD, narcisism si obsesivitate patologica;
2. Catherine: borderline + atasament dezorganizat;
3. Personajele secundare: aduna impreuna cu succes toate celelalte din Manualul de Psihiatrie.

Ii spuneam lui ChatGPT ca am citit cartea de vreo 5 ori in adolescenta si visam sa am o iubire precum Catherine si Heathcliff. Dar acum constientizez ca erau amandoi bolnavi si iubirea lor era bolnava rau.

Si nu cred in suflete pereche. Surpriza, nu?

Cred in: atractie / compatibilitate fizica, emotionala, mentala, obiective comune, munca, background comun, sustinere, rasete, liniste, sex, pizza, respect, stabilitate, consistenta, comunicare, munca pentru a repara ce nu merge, pasiune, individualitate, dorinta de a identifica si a nu perpetua tiparele de relatie nefunctionale din copilarie, dorinta de a identifica si a nu perpetua mecanismele de adaptare dezvoltate in copilarie (nu, alea nu mai sunt necesare, I'm not your mother, you're not my father), plimbari, impartirea echitabila a sarcinilor (nu 50/50 din orice, suntem diferiti), altruism pur / egoism pur (inca nu mi-e clar daca atunci cand faci fericit/a persoana iubita pentru ca astfel vei fi tu fericit, se numeste altruism sau egoism. Either way, it's important).

Nu cred in suflete-pereche. Cred in alegere. Zilnica.

Si daca iubitul meu se hotaraste maine sa nu ma mai aleaga, stiu ca nu voi muri.

Voi suferi mult si probabil toate traumele si neincrederea in barbati se vor reactiva. Insa nu ma voi intinde pe gresia rece sa bocesc. (aici e un apropo la film, statea Catherine nonstop intinsa pe gresie si plangea, il inteleg pe tac-su ca nu ii cumpara lemne pentru foc).

Probabil voi boci in timp ce activez produse pe site. Pentru ca instinctul de supravietuire este puternic. Am nevoie de un job pentru a-mi permite kilele de inghetata si baxurile de servetele necesare pentru a trece peste o despartire. Si am nevoie sa plang stand pe ceva moale si cald, pentru a nu muri de pneumonie sau dureri de spate.

Si cand constientizezi care sunt, de fapt, nevoile tale, iti dai seama ca nu ai nevoie de jumatatea ta pentru a supravietui. Iti doresti foarte mult persoana aceea sa fie in viata ta, pentru ca iti face viata mai frumoasa, mai linistita, mai...magica. Si pentru asta esti dispus sa muncesti zilnic. 

Si, tocmai pentru ca nu ai nevoie, iubirea este atat de frumoasa. Si nepretuita.