Sweet dreams

  Ce mai fac fara social media:  Am descoperit Povestile / Story-urile / Starile pe Whatsapp. M-am mirat ca exista asa ceva si oamenii chiar se uita la ele si aparent poti da si o inimioara verde foarte dragalasa;  Desi doar eu si alte 2-3 persoane din lista mea de contacte facem Story-uri pe Whatzapp, asta nu ma opreste.  Heeeeeeeeey!!!   Cand o sa ma las de tigari, voi folosi gume cu nicotina; Cand te lasi de FB si Insta, folosesti Whatsapp; Bineinteles, inca folosesc FB Messenger, pentru ca domnu’ Alexandru Florin Veres* din Miercurea-Ciuc, in prezent in Copenhaga, refuza cu indarjire sa imi dea numarul lui de telefon si sa vorbim pe Whatsapp, ca niste oameni normali, din secolul asta. Insa, insist zilnic si sper sa reusesc; *stii momentul ala care te irita cineva asa de mult incat un simplu Alex nu e suficient si trebuie sa le folosesti numele intreg si adresa si zica mersi ca nu am mentionat numele lui tacu'su si ma'sa? Telefonul meu vechi de 4 ani re...

 Din ciclul povestilor in care am fost tembela si oarecum mi-am pus si siguranta in pericol, astazi va prezint O zi in Suedia . Nu va urcati intr-un ferry cu un necunoscut doar pentru ca va plictisiti intr-o zi de toamna. Eu am facut-o. Iata ce s-a intamplat. Era toamna lui 2015, pentru ca da, 2015 a fost un an dubios rau pentru mine. Sufeream dupa Prajiturel*, pentru ca da, in 2015 / 2016 cam asta am facut si vorbeam prin mesaje cu un Oscar suedez. *apropo, ii spunem Prajiturel pentru ca era p-r-a-j-i-t, nu pentru ca era delicios. Desi era. Atunci. Acum imi dau seama ca el avea 21 de ani si eu aveam prea multe pretentii de la el. Zece ani mai tarziu si daca un tip de 21 de ani stie sa isi lege singur sireturile, o sa il mangai mandra pe cap si o sa ii dau o prajiturica. Daca e si prajit cand face asta, ii fac o diploma si o medalie. Acum Prajiturel e gras, chel si pe ajutor social, cam asta se intampla cu tipii dupa ce ma despart de ei. Nu chiar toti, unii au si murit intre ...

Georgiana, esti okay? Imi rasuna in minte vocile tuturor persoanelor care m-au intrebat asta vara asta, ar trebui sa faceti toti o formatie, filarmonica, ceva. Hitul verii: Georgiana, esti okay? Nu, nu sunt okay. Nu cred ca am fost vreodata. Uneori imi place sa glumesc si sa spun ca tare seman cu produsul unui incest, insa da, m-am asigurat si nu asta este cauza defectiunilor mele. M-am nascut trista, nemultumita, tematoare. M-am nascut cu dorinta de a trisa si a trage un pic cu ochiul la ce se intampla la final. Doar un pic, sa vedem cum se termina totul. Unii oameni se nasc tristi, asta imi place mie sa spun mereu, pentru ca stiu ca eu m-am nascut trista.  Dar azi m-am saturat sa mint: Nu, nu sunt okay.  Daca spui ca ma iubesti, de ce m-ai crede cand spun ca sunt okay, cand stii ca mi-am inecat ficatul in alcool vara asta mult mai des decat ocazionalul party in weekend, m-am reapucat de nenorocitele alea de tigari pe care le injur in timp ce le fumez si slabesc in continuare...

Pentru ca unele fete au spus ca vor sa mai auda povesti amuzante / horror din tineretea mea zbuciumata si pentru ca Alex insista sa imi aminteasca sistematic povestea asta odata la 5 saptamani. In primavara lui 2016, eram pe la a 3-a impacare cu Prajiturel (si ultima, cred) cand intra frac-su peste noi: "Wow, va uitati la Rick and Morty, pot sa ma uit si eu cu voi?" Desigur, asta facem in chiloti aici, ne uitam la TV, by all means, do join us. Ma uit la Prajiturel langa mine, care a trecut intr-un ritm alarmant de la sexy mode la un somn foarte profund, pentru ca da, era mai ceva precum cartofii de la Mc. Asadar, premiul pentru cea mai cringe situatie a vietii mele se duce aici: eu semi-dezbracata, Patrunjel terminat langa mine, mai ceva ca boabele de cafea, frasu care insista sa vorbeasca cu mine chestii care nu fac niciun sens, gen cum e la scoala si ce ai mai facut in ultima vreme . (On second thought, e foarte probabil ca si pentru el sa ramana in memorie ca cea mai crin...

 Ce ar face Wednesday? Mi s-a reprosat recent ca scriu numai in engleza si, pentru ca mai nou incerc sa procesez totul din persectiva lui Wednesday Addams, efectiv nu ar putea sa imi pese mai putin.  Insa, chestia asta mi-a creat o provocare: oare pot scrie si in romana? Acuzati-ma de snobism, insa am facut facultatea in engleza, am lucrat 5 ani intr-o comunitate in care vorbeam in engleza (plus savuroasele injuraturi in poloneza), citesc aproape exclusiv doar carti in engleza in ultimii ani si da, am cam scris doar in engleza. De asemenea, ca sa fiu complet sincera, nu am Grammarly in romana, pentru ca da, chiar si eu am nevoie de Grammarly sa imi corecteze cateva greseli per postare (shocker, right?). Sa ne intoarcem la Wednesday, I absolutely fucking love this chick. Oooops, I did it again. Deci, absolut f**** iubesc aceasta gagica. Mai bine asa? Va las mai jos niste citate memorabile, am ajuns la concluzia ca daca imi voi trai viata dupa invataturile intelepte ale acestei ...

 As I am reentering my room at 4 a.m., a strong smell of dead flowers hits me. It has been over a week since my birthday, and I need to start tossing whatever has died in the meantime, such as flowers or other things. I also need to stop checking my phone* at 4 a.m., if I still want to fall asleep, because sometimes I am unlucky enough to receive texts that have the power to ruin my whole day. I am talking about long texts from the original abuser. Thank you very much. Now what should I do about this stomachache that will haunt me for the rest of the day? *Honestly, I am this close to just throwing out my phone, I think it has become a distraction from all important things, so if you want to reach me, you know where to find me, or you can send me a flying pigeon, or, if it's really not time-sensitive, a letter via post will do. There is one thing I have been practicing lately: self-soothing . This is something that Jessica Baum taught me in her book Anxiously Attached.  T...

 Once in a while, you need to stop running and chasing wild geese, take a cold shower, or better yet, pour a big bucket of ice-cold water over your head, and start asking yourself: who are you hurting? Whose suffering are you blind to? When you embark on a journey of self-discovery, it becomes easy to ignore the people who love you the most. The people who have already been through hell for you and would spend a lifetime in hell, if you'd simply ask them to. But, at the end of the day, when all illusions vanish and fantasy turns to emptiness, those are the only ones who remain. Have you got one of those? Have you got one person who always stays, no matter how far you stray?  Have you ever had someone call you beautiful while the tears you're shedding ruin your makeup? Have you got someone who watches you shatter to pieces and simply holds your hand, even though it destroys them? Have you got someone who brings you another beer and never says you should stop drinking, even thou...