Hello Darkness, my old friend

Georgiana, esti okay?

Imi rasuna in minte vocile tuturor persoanelor care m-au intrebat asta vara asta, ar trebui sa faceti toti o formatie, filarmonica, ceva. Hitul verii: Georgiana, esti okay?

Nu, nu sunt okay. Nu cred ca am fost vreodata. Uneori imi place sa glumesc si sa spun ca tare seman cu produsul unui incest, insa da, m-am asigurat si nu asta este cauza defectiunilor mele.

M-am nascut trista, nemultumita, tematoare. M-am nascut cu dorinta de a trisa si a trage un pic cu ochiul la ce se intampla la final. Doar un pic, sa vedem cum se termina totul.

Unii oameni se nasc tristi, asta imi place mie sa spun mereu, pentru ca stiu ca eu m-am nascut trista. 

Dar azi m-am saturat sa mint: Nu, nu sunt okay. 

Daca spui ca ma iubesti, de ce m-ai crede cand spun ca sunt okay, cand stii ca mi-am inecat ficatul in alcool vara asta mult mai des decat ocazionalul party in weekend, m-am reapucat de nenorocitele alea de tigari pe care le injur in timp ce le fumez si slabesc in continuare, desi am uitat cum arata o leguma si tot ce bag in mine e zahar procesat?

Vorbesc cu dubiosi pe Threads, rup social media, eu care inainte intram pe Instagram odata la 2 saptamani, citesc 7 carti de Self-Help simultan, muzica imi bubuie in urechi 12 ore din 24, m-am bucurat enorm cand mi-au dublat treaba la munca pe termen nelimitat. 

Vorbesc intr-una cu toti prietenii mei pana ma simt sleita de toate puterile, eu care pana acum 2 luni eram introvertita suprema si imi petreceam fiecare secunda libera cu o serie uriasa de fantasy in brate si abia puteam vorbi cu mama 10 minute la telefon si da, am ramas introvertita suprema si toata socializarea asta ma stoarce de orice putere, insa cumva nu ma pot opri din vorbit, mers, facut.

Georgiana, esti okay?

Da, sunt okay. Exceptand ca noptile si tacerea ma sperie de mor, trebuie sa ma epuizez maxim ca sa pot dormi noaptea si cumva cand ma trezesc pe la 2-3 sa merg la baie, ma sfasaie ceva pe interior. Dar sunt okay, de ce nu?

DOAMNE, si cat obisnuiam sa iubesc tacerea si linistea si solitudinea!

M-am saturat sa zambesc pentru altii. Asta am facut toata vara, mama ranitilor, aia am fost, regina pleostitilor, iubita distrusilor, sora terminatilor, imparateasca prajitilor, c*** boschetarilor. Zambesc cu gura pana la urechi pentru toti, in timp ce sufletu-mi plange cand ei zic: Imi pare rau, Georgiana, nu sunt okay, nu pot zambi azi. E ok, o sa largesc eu ranjetul mai tare pentru amandoi, nu? Sau uite o idee nebuneasca, ce-ar fi sa nu? Ce-ar fi sa incep sa primesc si eu?

Si hai sa simplificam totul cum ca, vezi Doamne, Chester e de vina?! Deci, ineptie mai mare ca asta nu am auzit in viata mea si am auzit multe mizerii la viata mea. First of, daca nu era Linkin Park, nu stiu cum as fi ajuns la 34 de ani. R-E-A-L-L-Y!

Secondly, depresia mea, care exista si pe care in mod normal o alintam tristete / suparari / moftureala etc., dar azi hai sa ii zicem pe nume, merita si ea odata pe an, hello darkness, my old friend. 

Depresia mea, care traieste cu mine de cand ma stiu si este bine ingropata sub straturi de ranjete si glume proaste, a fost intr-adevar exacerbata de acest ultim mirobolant an, in care am fost pusa in mod fortat in fata unui minunat adevar: Este posibil sa nu pot avea niciodata copii. 

Sau poate, pusca mea, femeile mai in varsta si mai intelepte decat mine cu care am vorbit despre asta, au dreptate si intr-adevar luna minunata in care am bagat hormoni injectabili cu caruta in mine m-a distrus si depresia mea e exacerbata pe fond hormonal. Foarte posibil, nu zic nu, pentru ca au fost necesari un miliard de hormoni ca sa pot sa fiu si eu fertila o luna.

Fact is, si uite ceva ce nu am mai zis niciodata in viata mea: Nu, nu sunt okay. 

Si dupa ce am incercat aproape totul vara asta, inca nu am gasit o modalitate prin care pot fi okay. Doamne, si cate am incercat, de exemplu azi o ard pe muzica clasica si mi-am sters social media de pe telefon (Facebook, Insta). Cred eu ca o sa ma ajute un pic, raman cu Whatzapp si un numar de telefon (pe care oricine conteaza vreun pic il are), ca doar nu ma duc in pestera, nu pentru ca nu mi-as dori din inima sa ma duc doar eu cu cainele intr-o pestera.

Asa ca, sa reluam:

Georgiana, esti okay?

Nu, nu sunt okay.

Tu ce o sa faci cu informatia asta? 

Eu o sa ascult Linkin Park si o sa fumez si m-am saturat de vorbit. Si o sa citesc Bukowski, pe care tocmai l-am descoperit, si e o gura de aer proaspat, desi Madalina zice ca il face pe Bacovia sa para cel mai fericit om din lume.

Dar tu ce o sa faci?