Random moments of happiness

 Trebuie sa imi amintesc sa mai scriu si momentele fericite. Scrisul meu vine din durere, intr-adevar, insa este oare corect ca peste ani sa recitesc si sa imi amintesc doar durerea?

Random moment of happiness 1: Ma trezesc la 7 fix, ma duc in bucatarie, fac cafea. Ma bucur de cafea la 2 tigari, in timp ce ascult ploaia. In secret, ador ploaia, in special cea de vara. Legenda (spusa de mama mea) este ca in noaptea in care era ea in travaliu a plouat atat de rau incat barajul de la Onesti s-a rupt. M-am nascut eu a doua zi la 11.45 si imediat a iesit soarele. Hmmm. Incep sa inteleg de unde sunt micile mele de probleme de egocentrism. E okay, compensez din plin cu autoironie. Si cu realitatea ca eu oricum sunt cea mai importanta persoana din vietile celor care ma iubesc.

Dupa, ma duc la baie, ma spal pe fata si pe dinti. Ma urc in pat. Sunt rece, insa patul e cald, la fel ca si omul din pat. Iau cainele in brate si o dragalesc. Ma uit la ceva scene cringe de sex din Bridgerton. Intre timp, cainele a adormit intre noi doi, cu capul pe piciorul omului.

Ma incalzesc si sunt confortabila sub plapuma, alaturi de fiintele pe care le iubesc cel mai mult pe lume. In aceste momente, nu ma doare capul. Este cald in casa, frig afara, dar e duminica si nu trebuie sa merg la munca. Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am, apreciez faptul ca sunt fericita si adorm ascultand ploaia.

Random moment of happiness 2: Tocmai am petrecut ceva ore cu alte persoane pe care le ador: mama, matusa-mea, frate-miu, bunica-mea. Am stat cu capul la mama in poala si ea m-a mangaiat si m-a alintat. Va mai zic o data. Daca nu vreti sa fiu o printesa alintata, atunci nu ma mai alintati. Totusi, nealintata, exista riscul real ca printesa sa se transforme in dragon, but that's on you.

Ma uit la oamenii astia frumosi si ii ador. Bunica-mea se uita la noi si nu zice nimic. Se bucura si ea de noi, desi habar nu are ce prostii vorbim. Matusa-mea face mistouri intruna, but I don't mind. Ii zic doar: Daca tu insisti sa faci mistouri pe unele chestii, iti dai seama ca ma duci in situatia in care nu o sa iti mai povestesc, nu?

In principal, rade de mine ca nu pot inghiti pastile. De asemenea, zice ca exista posibilitatea sa imi fi autoindus durerea si amorteala pe care le simt in prezent.

Nu ti se pare o coincidenta faptul ca fix la o saptamana dupa ce te-ai decis sa mergi la doctor la Iasi au aparut simptome?

Nu. Uite teoria mea. Pare putin pseudostiinta, insa eu sunt intr-un proces in care invat sa imi ascult corpul mai mult. Am invatat ca atunci cand mintea te saboteaza constant, cand suferi de overthinking cronic, cand capul ti-e plin de anxietati, ajuta foarte mult sa iti asculti corpul. 

Asadar, teoria mea legata de coincidenta ca mi-au aparut simptome reale de SM (da, sunt sigura ca sunt in plin puseu) la o saptamana dupa ce am decis sa reevaluez boala este urmatoarea: probabil, corpul meu a stiut ca se declanseaza o inflamatie. Probabil, atunci cand sistemul meu imunitar s-a hotarat de nebun sa imi atace iar mielina, corpul mi-a trimis ceva semnale: mergi la medic. Fa analize. Fa RMN. Reia tratamentul. Este momentul.

Random moment of happiness 3: Conduc de la Comanesti la Bacau. Capul nu ma doare momentan, insa mi-a amortit gatul, umarul si coltul buzei. Ma gandesc amarata: de ce fata? Pe urma, apreciez faptul ca e fata. Daca se intampla in mana, nu as fi putut munci. Daca se intampla in picior, as fi avut dificultati in a merge. Nu as fi putut conduce. 

Asadar, sunt fericita ca pot conduce. Este minunat. Totusi, trebuie sa imi amintesc in mod constant sa temperez viteza. 

Si pentru ca sunt o norocoasa, de undeva din fata cineva da artificii. Multe artificii. Conduc timp de 3 minute uitandu-ma la zapada care cade timid pe parbriz si la artificii. Ascult muzica care imi place, e cald in masina, in curand voi face o baie fierbinte. 

Este seara, este duminica, iar eu tocmai mi-am petrecut ziua alintata de oamenii pe care ii iubesc cel mai mult. Ce ma opreste din a fi fericita?