Tot ce vreau de la viață e un p și un text-align: justify;

Tot ce vreau de la viață e un <p> și un text-align: justify;

Asta i-am zis lui ChatGPT dupa ce l-am rugat sa imi curete ceva cod.

El a zis ca i se pare un motto excelent pentru oricine lucreaza in E-commerce.

Mie mi s-a parut un titlu bun de postare pe blog, desi inca nu stiu despre ce va fi postarea aceasta.

Tot ce vreau de la viață e un <p> și un text-align: justify;

Probabil ma regasesc in acest motto pentru ca in ultima vreme am inceput sa imi curat viata de multe &nbsp; si <p><span data-original-font-size="16px">&nbsp;</span></p> complet inutile.

De drame inutile si minciuni doar de dragul de a atrage atentie, simpatie si mila.

De prietenii false si oameni urati.

Tot ce vreau de la viață e un <p> și un text-align: justify;

Tot ce vreau este o viata corecta, simpla, fara bullshit.

*

Everyone lies and everyone dies - doua adevaruri universal valabile.

As fi tentata sa adaug aici si "everyone shits", dar trebuie sa ne amintim ca doamnele finute nu fac lucruri din astea scarboase.

Totusi, ce ne ne determina sa mintim?

Eu nu pot sa mint. Sunt naiva si inocenta, asa m-a descris fostul meu. Probabil te cunoaste mai bine decat te cunosti tot, dat fiind faptul ca te-a analizat intens in ultimii 9 ani, mi-a zis matusa-mea recent. Doar recent mi-a trecut prin cap ideea nebuneasca ca si el ar incerca sa profite de inocenta si naivitatea mea. Crazy, huh?

Si asta tot pentru ca matusa-mea a zis: A avut vreo reactie previzibila dupa divort? S-a enervat? A facut urat? A facut ceva ca sa incerce sa te recastige? Nu. Tot ce a facut a fost sa incerce sa iti inspire mila, pentru ca stie ca acolo e punctul tau sensibil. Nu a fost violent si nu te-a jignit pentru ca stie ca astea nu ar fi mers.

Nu imi dau seama cat de naiva sunt, insa am dificultati in a aprecia corect caracterul oamenilor si de a presupune ca acestia ar avea intentii rele.

Am refuzat si refuz in continuare sa scriu prea multe despre fostul meu. In primul rand, din respect pentru Andrei. Dar si din respect pentru el – nu vreau sa ponegresc pe nimeni din trecutul meu. Si totusi, atunci cand imi este chiar si mie - Regina Naivitatii si a Inocentei - evident ca incerci sa ma manipulezi intr-un fel absolut murdar, uite ca mai scapa 2 paragrafe.

Am dificultati si in a-mi da seama cand oamenii sunt rai / rautaciosi cu mine. Ai tendinta sa ai mila fata de oameni rai care nu merita, mi-a zis o prietena azi.

Da. Pentru ca pot intelege contextul oamenilor. Pot intelege de ce acestia reactioneaza in feluri gresite uneori. They simply don’t know any better.

Totusi, mi-am propus si cred ca incep sa reusesc sa am mereu in minte si ideea ca Da, oamenii fac chestii de cacat pentru ca asa au fost invatati, pentru ca asta sunt ei ca si suma a tuturor experientelor pe care le-au avut. Dar – faptul ca ei nu constientizeaza ce fac gresit, faptul ca nu vor sa imbunatateasca comportamentele defecte deprinse din copilarie, este problema lor. Vina lor. Nu problema mea. Nu o scuza pentru a se comporta urat cu mine.

Nu ai scuze sa te porti de cacat cu mine doar pentru ca viata ta a fost / este grea.

Ghici ce? Si viata mea a fost grea. Si eu mi-am dorit unele lucruri enorm si nu au fost posibile. Si eu am avut perioade in viata in care singurul lucru pe care mi l-am dorit nu a fost posibil.

A fost asta scuza sa ma port urat cu altii? Nu. Pentru ca, ghici ce, idee nebuneasca, ce imi doresc eu are relevanta si importanta doar pentru mine, pentru partenerul meu si intr-o masura mai mica pentru alti 3-4 oameni care ma iubesc sincer.

Ce imi doresc eu inseamna fix nimic pentru restul locuitorilor planetei si este normal sa fie asa.

Planeta nu s-a oprit din invartit pentru ca nu mi-a iesit mie ceva. Si este normal sa fie asa.

Cand am zile in care boala mea de cacat isi bate joc de mine si nu stiu sa exist in creierul meu si nici nu stiu sa exprim in cuvinte ce simt, granted, se uita Andrei la mine cu coada ochiului din 2 in 2 minute - crede el ca e subtil - dar nimeni altcineva nu se opreste din ce face pentru mine.

Nimeni nu imi face munca. Treaba. Chestiile personale. Si e perfect normal sa fie asa.

Planeta nu se opreste din invartit pentru ca tu vrei ceva. Si e normal sa fie asa.

*

Si ce ar fi sa normalizam faptul ca un copil il faci doar din motive egoiste, doar pentru tine, nu exista nimic nobil in a face un copil, nu ajuti cu absolut nimic o planeta suprapopulata (din contra), reprezinta o alegere personala, pe care fiecare trebuie sa si-o asume?

Si uite o idee si mai nebuneasca - daca tu nu esti okay cu tine insati, daca nu esti okay cu partenerul, un copil nu va rezolva nicio problema, nu iti va aduce linistea interioara, nu iti va umple golurile pe care le ai.

Ideea adanc inradacinata conform careia nu poti fi fericita / indeplinita ca femeie pana nu ai un copil nu face decat sa duca la femei deprimate, divorturi si, cel mai important, copii traumatizati.

Un copil nu trebuie sa iti aduca fericire. Tu trebuie sa ii aduci lui fericire. E responsabilitatea ta. Cum ii poti aduce fericire din nefericirea ta?

Putem schimba mentalitatea asta? Macar pana la sfarsitul secolului?

Whatever. I guess I'll slowly stop caring. Trebuie sa ma opresc din a face debug vietilor altora si de a repara coduri complicate, presarate de tag-uri inutile. Not my fucking problem. 

Nu sunt programator.

Tot ce vreau de la viață e un <p> și un text-align: justify;