Sweet dreams

Picture this: e 5 dimineata si eu stau intr-o rochita portocalie dragalasa in fata unui ibric, asteptand sa imi fac un nes. Cum am ajuns in situatia asta? E chiar mai simplu si mai putin slutty  decat pare - acum ca am recitit prima propozitie, pare putin dubios😅 Long story short, nu m-a dus capul sa impachetez suficiente tricouri pentru ca nu mi-am dat seama ca vor fi un milion de grade, aparent sunt insomniaca si m-am trezit iar  la 4, am facut dus si singurul lucru curat pe care il mai am in ghiozdan e o rochita portocalie. Vedeti? Nimic slutty.  Ce faci cu viata ta, Georgiana? Man, do I need some sleep! Daca mi se adancesc cearcanele un pic mai mult, probabil voi parea mai mult fantoma decat ceva viu. M-am trezit la 4 si aparent toti apropiatii mei au tupeul sa doarma la ora asta. De obicei, as avea o carte cu mine, dar iar, nu m-a dus capul.  Asadar, dupa dus, nu am nimic de facut decat sa imi pun castile in urechi si sa astern cuvinte fara sens "pe hartie...

Mi se pare foarte fain ca lumea nu ma crede ca am Scleroza Multipla. Chiar mi se pare. Atata timp cat ma tin picioarele lungi si sexy, voi zburda pe drumuri cu castile in urechi. Rock on, baby, iar cei care nu ma cred ca am SM, imi fac un compliment urias. Totusi, putina educatie e in ordine: majoritatea avem forme relativ usoare de boala, caracterizate prin simptome mega nasoale care vin si pleaca.  Din fericire, putine dintre noi (SM afecteaza mai mult femeile) suntem ca in filme: super frumusele, dependente de scaun cu rotile si murim la 30 de ani ( da, ma refer la sora geniului din serialul Scorpion ).  De fapt, cand simptomele sunt nasoale (eu in 2022 nu mi-am putut misca o mana timp de aproximativ 3 luni), nu prea ai chef sa te faci super frumusica, abia reusesti sa faci un dus decent. Probabil toti cu SM vom achizitiona la un moment dat un scaun cu rotile. Insa dupa 50 – 60 de ani. Chiar si atunci, scaunul va fi folosit doar in unele zile mai rele. Asta ca un FYI, s...

In vara lui 2016*, am avut ultima mea prima intalnire. *Ati observat pana acum ca dragostea se face vara, nu? In ceea ce priveste dragostea, toamna si iarna culegi ce ai plantat vara. Eram in vacanta la Comanesti, din Copenhaga. Veneam foarte des la Comanesti, pentru ca aveam un frate mic cu care imi doream sa petrec cat mai mult timp, pentru ca mi-e drag de mor, dar si pentru ca, fiind infertila, se pare ca el va avea onoarea sa imi aduca legendara cana cu apa la batranete si sa imi organizeze inmormantarea. Eram la ai mei si am intrat pe Tinder, pentru ca imi era foame raaaau. Va las un pic sa va ganditi la prostii si acum va lamuresc: eram disperata dupa tigari. Povestea e complicata, e suficient sa spun ca 10 ani mai tarziu, inca ma ascund. Am intrat pe Tinder si l-am gasit pe Cosmin, care m-a cucerit de la primul "frumoaso", pentru ca era asa cum l-a lasat sfantul DOOM, fara cratima. Discutia a fost pe repede inainte, adica am bifat eu criteriile esentiale: a...

Am zis-o si o voi zice mereu: nu exista prietenie sincera intre un barbat si o femeie, cu o singura exceptie in tot universul: Alex cu mine (muriti de ciuda, ok?). Haideti sa va explic cum functioneaza: 1.        Traumele comune unesc oamenii In principiu, taica-su e taica-miu, desi, ca sa citez: “Georgiana, pe taica-miu il inteleg ca e betiv, dar taica-tu nu bea deloc, deci chiar nu il inteleg”; 2.        No flirting zone  Daca te-ai dus acolo, te-ai dus de tot, there is no coming back. Nu am flirtrat absolut niciodata cu Alex iar singurele atingeri fizice existente au fost cate un pumn in brat (eu lui); Ah, si bineinteles there was this one time cand Alex mi-a prins de deget o banda din aia mica de plastic care nu se poate desface (nu stiu cum naiba ii zice). Si am mers 2 ore in Ikea rugandu-ma de nenorocit sa o desfaca si nu a desfacut-o pana nu mi s-a inverzit putin degetul; 3.        Re...

  Ce mai fac fara social media:  Am descoperit Povestile / Story-urile / Starile pe Whatsapp. M-am mirat ca exista asa ceva si oamenii chiar se uita la ele si aparent poti da si o inimioara verde foarte dragalasa;  Desi doar eu si alte 2-3 persoane din lista mea de contacte facem Story-uri pe Whatzapp, asta nu ma opreste.  Heeeeeeeeey!!!   Cand o sa ma las de tigari, voi folosi gume cu nicotina; Cand te lasi de FB si Insta, folosesti Whatsapp; Bineinteles, inca folosesc FB Messenger, pentru ca domnu’ Alexandru Florin Veres* din Miercurea-Ciuc, in prezent in Copenhaga, refuza cu indarjire sa imi dea numarul lui de telefon si sa vorbim pe Whatsapp, ca niste oameni normali, din secolul asta. Insa, insist zilnic si sper sa reusesc; *stii momentul ala care te irita cineva asa de mult incat un simplu Alex nu e suficient si trebuie sa le folosesti numele intreg si adresa si zica mersi ca nu am mentionat numele lui tacu'su si ma'sa? Telefonul meu vechi de 4 ani re...

 Din ciclul povestilor in care am fost tembela si oarecum mi-am pus si siguranta in pericol, astazi va prezint O zi in Suedia . Nu va urcati intr-un ferry cu un necunoscut doar pentru ca va plictisiti intr-o zi de toamna. Eu am facut-o. Iata ce s-a intamplat. Era toamna lui 2015, pentru ca da, 2015 a fost un an dubios rau pentru mine. Sufeream dupa Prajiturel*, pentru ca da, in 2015 / 2016 cam asta am facut si vorbeam prin mesaje cu un Oscar suedez. *apropo, ii spunem Prajiturel pentru ca era p-r-a-j-i-t, nu pentru ca era delicios. Desi era. Atunci. Acum imi dau seama ca el avea 21 de ani si eu aveam prea multe pretentii de la el. Zece ani mai tarziu si daca un tip de 21 de ani stie sa isi lege singur sireturile, o sa il mangai mandra pe cap si o sa ii dau o prajiturica. Daca e si prajit cand face asta, ii fac o diploma si o medalie. Acum Prajiturel e gras, chel si pe ajutor social, cam asta se intampla cu tipii dupa ce ma despart de ei. Nu chiar toti, unii au si murit intre ...

Georgiana, esti okay? Imi rasuna in minte vocile tuturor persoanelor care m-au intrebat asta vara asta, ar trebui sa faceti toti o formatie, filarmonica, ceva. Hitul verii: Georgiana, esti okay? Nu, nu sunt okay. Nu cred ca am fost vreodata. Uneori imi place sa glumesc si sa spun ca tare seman cu produsul unui incest, insa da, m-am asigurat si nu asta este cauza defectiunilor mele. M-am nascut trista, nemultumita, tematoare. M-am nascut cu dorinta de a trisa si a trage un pic cu ochiul la ce se intampla la final. Doar un pic, sa vedem cum se termina totul. Unii oameni se nasc tristi, asta imi place mie sa spun mereu, pentru ca stiu ca eu m-am nascut trista.  Dar azi m-am saturat sa mint: Nu, nu sunt okay.  Daca spui ca ma iubesti, de ce m-ai crede cand spun ca sunt okay, cand stii ca mi-am inecat ficatul in alcool vara asta mult mai des decat ocazionalul party in weekend, m-am reapucat de nenorocitele alea de tigari pe care le injur in timp ce le fumez si slabesc in continuare...

Pentru ca unele fete au spus ca vor sa mai auda povesti amuzante / horror din tineretea mea zbuciumata si pentru ca Alex insista sa imi aminteasca sistematic povestea asta odata la 5 saptamani. In primavara lui 2016, eram pe la a 3-a impacare cu Prajiturel (si ultima, cred) cand intra frac-su peste noi: "Wow, va uitati la Rick and Morty, pot sa ma uit si eu cu voi?" Desigur, asta facem in chiloti aici, ne uitam la TV, by all means, do join us. Ma uit la Prajiturel langa mine, care a trecut intr-un ritm alarmant de la sexy mode la un somn foarte profund, pentru ca da, era mai ceva precum cartofii de la Mc. Asadar, premiul pentru cea mai cringe situatie a vietii mele se duce aici: eu semi-dezbracata, Patrunjel terminat langa mine, mai ceva ca boabele de cafea, frasu care insista sa vorbeasca cu mine chestii care nu fac niciun sens, gen cum e la scoala si ce ai mai facut in ultima vreme . (On second thought, e foarte probabil ca si pentru el sa ramana in memorie ca cea mai crin...

 Ce ar face Wednesday? Mi s-a reprosat recent ca scriu numai in engleza si, pentru ca mai nou incerc sa procesez totul din persectiva lui Wednesday Addams, efectiv nu ar putea sa imi pese mai putin.  Insa, chestia asta mi-a creat o provocare: oare pot scrie si in romana? Acuzati-ma de snobism, insa am facut facultatea in engleza, am lucrat 5 ani intr-o comunitate in care vorbeam in engleza (plus savuroasele injuraturi in poloneza), citesc aproape exclusiv doar carti in engleza in ultimii ani si da, am cam scris doar in engleza. De asemenea, ca sa fiu complet sincera, nu am Grammarly in romana, pentru ca da, chiar si eu am nevoie de Grammarly sa imi corecteze cateva greseli per postare (shocker, right?). Sa ne intoarcem la Wednesday, I absolutely fucking love this chick. Oooops, I did it again. Deci, absolut f**** iubesc aceasta gagica. Mai bine asa? Va las mai jos niste citate memorabile, am ajuns la concluzia ca daca imi voi trai viata dupa invataturile intelepte ale acestei ...

 As I am reentering my room at 4 a.m., a strong smell of dead flowers hits me. It has been over a week since my birthday, and I need to start tossing whatever has died in the meantime, such as flowers or other things. I also need to stop checking my phone* at 4 a.m., if I still want to fall asleep, because sometimes I am unlucky enough to receive texts that have the power to ruin my whole day. I am talking about long texts from the original abuser. Thank you very much. Now what should I do about this stomachache that will haunt me for the rest of the day? *Honestly, I am this close to just throwing out my phone, I think it has become a distraction from all important things, so if you want to reach me, you know where to find me, or you can send me a flying pigeon, or, if it's really not time-sensitive, a letter via post will do. There is one thing I have been practicing lately: self-soothing . This is something that Jessica Baum taught me in her book Anxiously Attached.  T...

 Once in a while, you need to stop running and chasing wild geese, take a cold shower, or better yet, pour a big bucket of ice-cold water over your head, and start asking yourself: who are you hurting? Whose suffering are you blind to? When you embark on a journey of self-discovery, it becomes easy to ignore the people who love you the most. The people who have already been through hell for you and would spend a lifetime in hell, if you'd simply ask them to. But, at the end of the day, when all illusions vanish and fantasy turns to emptiness, those are the only ones who remain. Have you got one of those? Have you got one person who always stays, no matter how far you stray?  Have you ever had someone call you beautiful while the tears you're shedding ruin your makeup? Have you got someone who watches you shatter to pieces and simply holds your hand, even though it destroys them? Have you got someone who brings you another beer and never says you should stop drinking, even thou...

 

 I woke up at 4 am with so much energy, it felt as if the f***** Toothfaity or Sandman or Santa Clause had poured cocaine down my nose while I was blissfully asleep. Tried falling back asleep - failed. Did a bit of social media (isn't that the very first thing we all do after we wake up?) and spared a glance towards the 4 books I am currently reading: no, there is no way I am right now able to stand still and read. Had a passing thought about watching a movie (so we can finally justify paying for all these streaming networks), but the simple idea of standing still for 2 hours gives me anxiety. Man, I really do need to remember how to chill. And to unsubscribe from some streaming networks. What to do if you wake up at 4 am with all the energy in the world, but still enough common sense to know that going out for a run all by yourself at this hour wouldn't be necessary safe?    1. Clean, iron, fold, dust, vacuum, arrange, rearrange the s*** out of material things surroundin...

Man, has this been the weirdest summer or not ? I have recently discovered/rediscovered my old blog, bits of my past self, old vices, sugar, cigarettes, sleepless nights, how much a simple glass of wine can alleviate a troubled mind, my sexuality, my all-time favourite book ( Wuthering Heights) , make-up, connecting to new people, connecting to old people, sunsets, sunrises (yes, sleeping is overrated, and apparently so is breakfast), driving over the limit, pretty dresses and self-love (or is it self-hate? 34 years on this planet and I'm still having trouble differencing between love and hate, especially when it comes to myself). The last time I lost my cool and I went bats*** crazy was in the summer of 2015, and I felt the urge to write a letter to Georgiana living in the summer of 2025 , because apparently that crazy smart little brat b*** was also a psychic and could foretell the future. Apparently, at 24 years old, I knew exactly that in the summer of 2025 I would ta...