Global Nutrition and Health - Lifestyle and Bullshit Education

 Este ora 12. Sunt in pauza de pranz si ma grabesc spre centru sa imi iau un rimel. Pentru ca genul ala de femeie am ajuns. Care isi cumpara machiaje. Pentru a se machia. Jesus.

Nu va ingrijorati prea mult, dupa serviciu m-am dus si la Easy-Box sa ridic 3 carti. Echilibru in toate.

Pentru ca timpul ma limiteaza, fumez o tigara din mers. Va jur, nu ma simt in viata mea mai promiscua decat atunci cand fumez din mers. I have Elena issues.

Timp de 3 - 4 ani, Elena mi-a repetat intruna: Doar barbatii si curvele fumeaza din mers! It fucking stuck with me, thank you very much, dear.

Si nu conta ca intarziam la cursuri - tigara nu se fumeaza din mers. Si intarziam mult, pentru ca trebuia sa gasim si ascunzatoarea ideala pentru a fuma.

Mind you - noi am studiam Global Nutrition and Health, specializarea Lifestyle and Health Education. 

Cum se impaca minunea pompoasa de mai sus cu fumatul? Tocmai aia e, ca nu se impaca.

Toti colegii nostri erau hipsteri care nici macar nu foloseau sapun sau sampon. Pentru a proteja mediul. Se spalau oamenii cu ceai de musetel infuzat cu esente naturale de ciubotica cucului si putin ulei esential de piz** tigancii. Sorry, couldn't help it. Well, I could, but would not.

Needless to say, puteau femeile. Erau fete tinere si puteau. La 23 - 26 de ani, eu eram printre cele mai "in varsta" de acolo. Yes, two-times college drop-out, that's me. Third time is always a charm. Si trebuie sa apreciezi ambitia. Desi, nu am putut sa imi supun parintii ingineri la rusinea ca primul lor nascut sa nu aiba studii superioare.

Femeile mancau salata cruda, cu un strop  de apa minerala din Marea Neagra si un strop de praf de zane aruncat la misto. 

In the meantine, doamna Dorina trimitea pachete uriase si absolut delicioase din Drobeta. 

Doamna Dorina e mama Elenei si o a-d-o-r. Singurul motiv pentru care as fi schimbat taberele in viata asta ar fi fost ca sa ma marit cu Elena si sa o am pe doamna Dorina ca soacra. 

Bagam in noi salam si branza si carnati si alte feluri de branza. Mai aruncam si noi o rosie la misto, ce pusca mea, doar ne pregateam sa devenim Lifestyle and health specialists.

Pe urma, fumam. Nu stiu ce au prietenii mei, dar aparent sunt toti incapabili sa asimileze notiunea de scrumiera.

Elena a scrumat in vreo 5 cani din bucataria comuna, atunci cand am locuit impreuna la camin. Ce pusca mea, Elena? Impreuna cu Alex, am fugit toti 3 cu canile si le-am ingropat intr-o padure obscura, unde nimeni nu le poate gasi urmele vreodata.

Alex - alt geniu, care (inca!!!) crede ca este perfect okay si normal sa fumezi langa masina si sa iti arunci chistocul sub masina. Exista vreo alta modalitate de a scapa de chistoace, Georgiana? E masina mea, am dreptul sa arunc chestii sub ea!

O gasca de pagani dubiosi, eu v-am zis.

Ma intalneam cu Elena cu vreo ora inainte sa incepem cursurile. De fiecare data, o asteptam jumatate de ora, pentru ca notiunea mea de punctualitate difera complet fata de notiunea Elenei de punctualitate. In ideea ca eu ajung cu 10 minute inainte de ora stabilita, iar pe Elena o sun la 15 minute dupa ora stabilita si spune Da, acus ma pornesc, trebuie doar sa ma usuc pe par si sa ma machinez.

Fumam prin cele mai intunecate cotloane, de parca ne bagam heroina in vene. Trageam din tigara si spuneam pe rand: Doamne, cat urasc oamenii.

On second thought, mizantropia noastra nu era chiar normala pentru 2 fete tinere de 20, respectiv 24 de ani.

Dar, aveam motive. In plus, 10 ani mai tarziu, suntem amandoua doua floricele pline de iubire si unicorni si sclipici si alte cacaturi, nu? Farting rainbows, that's us, yup.

Elena: Doamne, cat urasc oamenii.

Eu: Doamne, si eu. Dar care e faza?

Elena: A dat norocul peste mine si am calatorit o ora in autobuz cu whothefuckremembershername [colega noastra lituanianca].

Eu: Mhm. Si? Ce a avut de zis? Salamul? Sapunul? Autobuzul?

Elena: Da. Toate. Nu a mai tacut femeia. A plecat de la autobuz. Mi-a tinut o prelegere de jumatate de ora despre cat de oribila sunt ca iau autobuzul si cum va muri planeta din cauza ca iau eu autobuzul. Ca ea se afla astazi in autobuz doar pentru ca i s-a stricat bicicleta.

Eu: Si putea?

Elena: Valeu, Georgiana, putea intr-un hal, se inghesuiau toti oamenii in jumatatea din fata a autobuzului si eram doar noi doua in jumatatea din spate.

Eu: Ceva legat de paie de plastic si testoase?

Elena: ...

Eu: ...

Elena: Doamne, cat urasc oamenii.

Eram prietene si cu Alina. Alina era, intr-adevar, a fucking ray of sunshine. Noi o tachinam si ii spuneam ca este Miss Popularitate. 

Dorinta noastra de a trece prin facultate complet neobservate era stirbita atunci cand era si Alina cu noi. Alina chiar era populara si prietenoasa cu absolut toata lumea. Si ne trezeam - eu si Elena - in conversatii cu diverse hipsterite nespalate pe care nu le suportam, incercand din rasputeri sa ne tinem in frau dorinta de a voma. De la ipocrizie si miros.

Asadar, in timp ce colegele noastre imbratisau copaci cu frunze si joint-uri in gura (da, marijuana era super okay, nicotina si salamul erau problema), eu si Elena ne ascundem prin locuri dubioase sa fumam si sa mancam branza.

Cum naiba ne-am gasit noi doua? Sau poate e o caracteristica a romanilor, sa fie hateri?

Elena, daca comentezi de poza, o voi inlocui cu una cu tine in care ai gura plina de salam si 2 tigari aprinse in mana. Stii ca am astfel de poze in cloud!

Ultima data am vazut-o pe Elena anul trecut in Drobeta, la nunta ei. Penultima data a fost la nunta mea. Inainte de asta, acum 8 ani. 

Si i-am zis la nunta ei: Elena, sper ca nu o sa ne vedem doar la botezuri, nunti si inmormantari. Ca daca trebuie sa divortez si sa ma casatoresc din nou doar ca sa te vad, o voi face. Daca trebuie sa omor o hipsterita prajita ca sa te vad din nou, o voi face. Femeie afurisita.