Sweet dreams

  Pe grupul de WhatsApp al familiei eu scriu prima mereu. In fiecare dimineata.  Sunt un om al rutinei, dar cred ca majoritatea suntem. Avem nevoie de rutina si avem nevoie sa ne creem sisteme clare pentru a fi functionali. Ma trezesc la 6.10. Ii pun Aryei sa manance, o alint un pic. Cat fierbe apa pentru cafea, ma spal pe ochi si pe dinti. Beau cafea. Fumez. Scriu familiei. Azi am rupt rutina. M-a sunat matusa-mea disperata pe la 8. Nu ma intereseaza ce faci, cum faci, dar pui mana si scrii dimineata pe grupul familiei. Nu poti, pur si simplu, sa renunti din a face un lucru pe care l-ai facut zilnic de ani de zile si sa te astepti sa nu murim de grija. Imi dau seama ca a iesi din rutina este un lucru periculos. Nu pentru ca baga matusile in atacuri de cord si de panica. Ci pentru ca la fel ca fericirea, si sanatatea mintala consta fix in lucrurile marunte. Pare ilogic, pentru ca in majoritatea cazurilor orice dezvoltare necesita iesirea din rutina si ruperea tiparelor. ...

I wrote this text in early October, shortly after I separated from my ex. The wounds were still very fresh - it was not the right time to publish it. Also, I was forbidden to publish anything about Mister, because he very much cared about his privacy. And I am a prolific author who would have made him famous. Intentionally, I do not want to change anything in this text. Some things no longer apply - Mister hasn't stressed my Mom in a very long time, aleluiah. But I refuse to change a single word. I asked ChatGPT to create a picture based on the text. I said I had no idea what it should look like. I think el Chatitto did an amazing job. *** Stressing the shit out of me will only get you this far.  To the point where you force me to write down what I think. No, I won't be coerced into meeting and talking to you.  After 9 years, it has to be done at some point. I want to do it at some point. But not now. I don't want to do it now. It's going to happen on my terms and when ...

Tot am in minte bancul ala extrem de prost , care spunea ceva de genu' daca piciorul tau stang e Craciunul si cel drept Revelionul, pot sa te vizitez intre sarbatori? Imi pare rau, in mintea mea va trai vesnic un baietel de 12 ani. Tura viitoare vi-l zic pe ala cu de ce au spermatozoizii cozi. Ajung ieri dimineata la 7 fix la munca - da, cineva trebuie sa munceasca  si intre sarbatori. Eu sunt printre cei oropsiti, deoarece iubesc  prea mult vara ca sa imi pastrez zile de concediu pentru iarna, oricat de mult mi-ar placea sarbatorile. Madalina are cheile de la regat si ma rog de ea de vreo 2 ori sa o iau cu masina. Dar nu, ea este femeie independenta si doreste sa se chinuie cu autobuzul si pe jos in aceasta dimineata minunata. Mada, independenta  noastra este ceva cu care f**** din cand in cand creierii barbatilor, nu unele pe altele, okay? Intru in cladire la 7 fix, cu telefonul la ureche si ma duc tintit sa pornesc caldura. La telefon spun: Sa inchizi usa bine, da? Ai ...

Imi plac sarbatorile. Stiu, si mie mi se pare putin contrar a ceea ce sunt eu in general. Insa, sunt fiarta pe brazi impodobiti, orase pline de luminite, vin fiert, salata de boeuf (cu pui, nu vita, so salata de pulet? ), cozonac, cadouri, sclipici, imbratisari, ceaiuri, zambete, Harry Potter, apeluri cu cei dragi, pijamale caraghioase, pierdut timp aiurea la filme in pat, si mai mult sclipici. Nu imi place frigul - este de-a dreptul epuizant. Nu poti sa ai asteptari de la mine sa suport frigul, eu fiind un copil al verii. Mai mult decat frigul, imi displac obiceiurile pe care le consider barbare - batut tobe, plimbat ursi, tipat in strazi. Mai mult decat aceste datini, imi displac magazinele luate cu asalt de toti. Nu stiu cum reusiti, eu va admir sincer. Eu am cumparat online toate cadourile si tot mi s-a parut obositor sa astept doua colege de munca sa isi ridice coletele pana sa imi vina randul la domnul de la Sameday. Deoarece am scris despre cat de romantic  mi se pare Joe di...

Am o cutie cu amintiri de pe vremea cand eram in Danemarca. Deci, de acum 10 ani. Planul era sa pun mereu cacaturi* in ea, insa, ca multe alte planuri, nu m-am tinut nici de acesta. *Trebuie sa ma opresc din a folosi cuvantul cacaturi  ca si sinonim pentru chestii . Eram ieri in Zara la casa si m-am trezit zicand in gura mare: Daniel, inca nu am luat cacaturi de impachetat cadouri.  Mergeti in Pepco, gasiti acolo de toate, zice tanarul de la casa si se porneste sa explice cata hartie de impachetat a avut el nevoie si pentru cate cadouri. Omg, Daniel, astia de la Zara is platiti decent sau care e faza de sunt asa de amabili?   Ca de flirtat nu flirta, ca aveam "copilul" cu mine, plus ca putea sa imi fie si el copil, daca in gimnaziu mi-ar fi placut baietii reali un pic mai mult si Harry Potter un pic mai putin. Btw, am fost in Pepco in Mall si nu am luat nimic. Chestiile de impachetat de acolo chiar erau cacaturi.  Iar in momentul acela bateria mea era asa de scazuta ...

  La 2 zile dupa ce mi-am schimbat cartea de identitate, m-am dus frumos cu dosarelul* la Primaria Bacau pentru a solicita transferul masinii la Comanesti, in vederea eliberarii unui nou certificat de inmatriculare. *Vina imi apartine, dosarelul nu avea sina. Si am si uitat cutia de bomboane acasa. Stiam ca am termen o luna pentru a finaliza acest proces, asadar m-am dus increzatoare si vesela ca o panseluta. In primul rand, doamna imi zice: Dar Touran-ul nu il mutati? Doamna, Touran-ul e mort demult, nu a mai ramas nimic din el, decat dulcile amintiri in care faceam vruuumvruuum intr-o masina mult mai puternica decat a mea, in timp ce saraca masina tipa din rasputeri: STOP NOW, airbagfault, brakes not good, possible suicide unlocked, STOP NOW, YOU RETARDED FEMALE si zi-i lui tac-tu sa ma bage in service ca intr-una din zilele astea o sa intru intr-un capat de pod sa imi curm singura suferinta. [spoiler: that she did.] Zic: Am depus actele de la dezmembrari in vara la dvs. Dansa: H...

Pe Siret la Namoloasa. Si daca nu stiti cantecul, atunci ghinionul vostru. Sau norocul, nu cred ca ati pierdut mare lucru. Actually, depressing as fuck. In schimb, eu acolo am avut unele dintre cele mai frumoase amintiri din viata mea. In Namoloasa.  Atunci cand vreau sa imi amintesc cine sunt cu adevarat, ma uit in ochii verzi ai bunicii mele. Aceasta postare este in amintirea lui tataia, pentru sanatatea mamaiei si in cinstea copilariei. Ma duc la mamaia si stam lipite una de alta. Incearca, cu toate neputintele ei, sa imi incalzeasca mainile reci. Imi spune intruna: Ce frumoasa esti, Georgiana . Si tu esti frumoasa, mamaie. Cu tine seman. Ii spun mereu, insa din pacate nu ma crede. Anii au trecut peste ea si ii este greu sa accepte. Si mie imi este greu sa accept uneori. Ca s-a dus jumatate din viata. Ca am fost jumatate din viata prea fricoasa ca sa visez. Dar sunt optimista, poate niciodata nu e prea tarziu. Si daca la jumatatea vietii sunt mai frumoasa decat am fost vreodata,...