Sweet dreams

 Acum 2 ani, in apropierea Craciunului, intr-o duminica dupa-amiaza insorita, am ajuns la politie. Rewind 2-3 ore. Am fost in Kaufland in Comanesti cu mama, frate-miu si fostul sot. Era un complet iad pe acolo - in principal, pentru ca de obicei este, noi avand un singur Kaufland in Comanesti, un Penny, un Dedeman si cam atat.  La iesirea din Kaufland, este o curba extrem de oribila, de 180 grade. Eu incetinesc maxim si ma asigur ca stau cuminte pe banda mea. In schimb, femeia din sens opus parca accelereaza. Se baga in curba aia cam cum m-am bagat eu acum vreo 4 saptamani in giratoriul sau ce naiba e monstruozitatea din Podu Ros.* *Acum vreo 4 saptamani*, habar n-aveam ce fac acolo, m-am trezit intrata deja in intersectia aia pe care nu o inteleg, asadar m-am asigurat ca flutur din gene intr-un mod cat mai seducator tuturor barbatilor, le-am rugat si pe matusa-mea si var-mea sa faca la fel si efectiv am accelerat si am taiat intersectia aia. A functionat de minune (probabil p...

Azi s-au intamplat 3 lucruri care au fost imposibil de conceput pana la varsta de 34 de ani: Am incurcat ora unei programari si am ajuns cu o ora mai devreme;  Am reusit sa ma foiesc in ora aceea atat de mult (sau putin, ca oricum ma misc in reluare zilele astea) incat am reusit performanta de a intarzia la programare. Nu ma intrebati cum si pe unde m-am foit, ca nu imi amintesc; In urma celor 2 actiuni, eu, cunoscuta si ca Gigi-Pachet-De-Nervi, nu am scos pe gura niciun fuck shit fuck shit you stupid fucking c***. Am zambit si am scos un simplu banal “Ha. Interesant”. Si mi-am continuat existenta lina de zana adormita. Cu siguranta, toate acestea vi se par lucruri banale. Insa:  Sa incurc ora unei programari? Never ever happened;  Mind you, eu nu am intarziat niciodata la nimic pana azi. Absolut niciodata, daca am avut un cuvant de spus in privinta asta. Da, in copilarie tata avea impresia ca putem face 200 de km intr-o ora pe drumuri judetene in Romania, lucru care face...

  Barbatii sunt ciudati. Bine, si voi sunteti ciudate rau, dar parca noi suntem si mai ciudati. Azi m-a sunat var-miu, Silviu.  Uite, ca m-am prapadit de ras pe aici citind cacaturile pe care le-ai publicat pe aplicatia asta de cacat, pe care nu o inteleg si oricum nu as fi instalat-o daca nu ar fi fost cacaturile tale amuzante. Si am zis sa te sun. Wow. Threads, va dau IBAN-ul, ca sa ma platiti ca toata familia si toti prietenii mei si-au instalat acum aplicatia, doar ca sa ma citeasca pe mine? Apropo de Threads, cea mai tare a fost matusa-mea. Bai, am niste neamuri. Eu sunt cititoarea familiei, insa ei sunt cei cu adevarat sclipitori. Geniali.  Aseara, dupa postarea din blog despre coca***, pe care recunosc ca e posibil sa o fi exagerat un pic doar ca sa imi sochez mama, i-am zis matusii mele:  Vedem ce parere va avea mama acum si daca va mai dori sa mai citeasca sau ma va dezmosteni direct. Stai linistita, ca e femeie moderna, are Tinder. Femeie, mama are Threads....

Dani, ai idee de ce pusca mea are mama Threads si mi-a dat follow? Nu stiu, posibil sa ii fi instalat eu si sa o fi indrumat eu sa iti dea follow? Mhm. Ok. Dar daca faci schema asta si cu tata, o sa ma asigur ca nu primesti nimic din mostenire. Asadar, mama are Threads. Si nu numai ca are Threads, insa ma citeste, ii place ce citeste, citeste si acest blog. Si mi-am reamintit subit motivul pentru care intr-o perioada scriam doar in engleza. Dar acum este futil sa ma reintorc la scrisul in engleza, deoarece doamna face Duolingo pe engleza si este destul de constiincioasa. Yeeeey. Scrisul ma face fericita, dar - despre ce sa scriu? Asta este intrebarea de un miliard de dolari.  Nu pot scrie despre prezent, niciodata nu am putut. Nu stiu care ar fi cauza. Poate pentru ca sunt incapabila in marea majoritate a timpului sa inteleg ce mi se intampla. Sau poate pentru ca sunt prea draguta ca sa jignesc pe cineva povestind despre lucrurile rele care mi se intampla. Sau poate pentru ca incer...

Ieri a fost ziua in care m-am trezit si m-am saturat sa astept ca o leguma, sa mi se rezolve toate problemele, prin interventia lui Dumnezeu sau a lui Gandalf. Bine, a ajutat si faptul ca, desi am dormit un numar relativ mic de ore, m-am odihnit foarte bine. Lucru care nu s-a mai intamplat de saptamani bune. Cineva mi-a zis:  peste un an, nu iti mai aminti ce emotii ai avut acum. Insa deciziile pe care le iei acum, vor avea consecinte in viitor. Asadar, nu mai sunt leguma. De asemenea, mi-am reamintit ca am un iq de 125 si cred ca e cazul sa ma port ca atare, ca undeva acolo sus Dumnezeu sau Gandalf sigur regreta ca a bagat atata iq intr-un cap frumos si sec. Ce pusca mea caut eu in viata mea, purtandu-ma ca o printesa la ananghie, vaitandu-ma si plangandu-ma intruna de toate? Am fost proactiva ieri. Sincer, uitasem ce inseamna sa fii proactiv, dar, ghici ce, imi place maxim sa rezolv probleme. Cine ar fi crezut, nu? Frate, am fost o leguma in ultimii ani. Asadar: 1.   ...

Era o zi calduroasa de vara cand te-am cunoscut si te-am iubit de la inceput. Si m-ai iubit de la inceput. 12 iulie 2016. Erai agitat, anxios, speriat; simteai nevoia sa umpli orice spatiu cu cuvinte. Eram rusinoasa, timida, speriata. Nu ziceam nimic.  In marea schema a lucrurilor, ne-am intalnit cu un scop, desi inca nu ne este clar. Ne-am vindecat unul pe altul pana am ajuns in armonie. Si de acolo, ne-am prabusit fix ca un balon de sapun. Sunt eu de vina? Asa cred. Vina mea cea mai mare este ca nu am stiut ce vreau. Nu am stiut sa exprim. Facem cum vrei tu  trebuie sa inceteze. Tu esti cel mai important  trebuie sa inceteze. Eu nu contez trebuie sa inceteze. Si, cand toate astea au incetat, mi-am dat seama ca nu mai pot sta langa tine. Mi-ai spus de la inceput despre unele din trecutul tau, dar ai omis altele. Poate cele mai importante. Un minuscul bulgare de zapada care s-a rostogolit neincetat timp de 9 ani. Daca voi mai ajunge vreodata sa construiesc o viata cu un o...

Prima zi fara tigari este absolut oribila. O tortura ingrozitoare. Daca tu imi spui ca iadul arata chiar mai rau decat atat, nu am sa te cred. Mi-au trecut azi prin minte o multitudine de lucruri foarte rele si/sau scarboase pe care le-as face pentru o tigara, pornind de la as pocni o batrana inocenta pe strada si ducandu-se inspre m-as culca cu un nepalez. Doi. Trei. O mie. In 2022, a fost mai usor, lucru care ma face sa ma simt ipocrita, persoana rea si not mother-material . M-am dus la un neurolog, care mi-a zis ca e posibil sa am SM. Nu am asteptat diagnosticul final, am fumat vreo 5 tigari plangand si pe urma m-am lasat. S-ar putea sa am o eroare in judecata, totusi. Si sa nu fiu o persoana oribila. Din contra. In 2022 am avut totusi gumele cu nicotina, pe care le-am mestecat pana in mai 2025, cand am inceput primul tratament pentru IUI. Hey, ce sa vezi!!! Poate chiar sunt mother-material! Pentru ca nicotina imi scade sansele si creste riscurile, indiferent din ce sursa vine, as...