Sweet dreams

  Barbatii sunt ciudati. Bine, si voi sunteti ciudate rau, dar parca noi suntem si mai ciudati. Azi m-a sunat var-miu, Silviu.  Uite, ca m-am prapadit de ras pe aici citind cacaturile pe care le-ai publicat pe aplicatia asta de cacat, pe care nu o inteleg si oricum nu as fi instalat-o daca nu ar fi fost cacaturile tale amuzante. Si am zis sa te sun. Wow. Threads, va dau IBAN-ul, ca sa ma platiti ca toata familia si toti prietenii mei si-au instalat acum aplicatia, doar ca sa ma citeasca pe mine? Apropo de Threads, cea mai tare a fost matusa-mea. Bai, am niste neamuri. Eu sunt cititoarea familiei, insa ei sunt cei cu adevarat sclipitori. Geniali.  Aseara, dupa postarea din blog despre coca***, pe care recunosc ca e posibil sa o fi exagerat un pic doar ca sa imi sochez mama, i-am zis matusii mele:  Vedem ce parere va avea mama acum si daca va mai dori sa mai citeasca sau ma va dezmosteni direct. Stai linistita, ca e femeie moderna, are Tinder. Femeie, mama are Threads....

Dani, ai idee de ce pusca mea are mama Threads si mi-a dat follow? Nu stiu, posibil sa ii fi instalat eu si sa o fi indrumat eu sa iti dea follow? Mhm. Ok. Dar daca faci schema asta si cu tata, o sa ma asigur ca nu primesti nimic din mostenire. Asadar, mama are Threads. Si nu numai ca are Threads, insa ma citeste, ii place ce citeste, citeste si acest blog. Si mi-am reamintit subit motivul pentru care intr-o perioada scriam doar in engleza. Dar acum este futil sa ma reintorc la scrisul in engleza, deoarece doamna face Duolingo pe engleza si este destul de constiincioasa. Yeeeey. Scrisul ma face fericita, dar - despre ce sa scriu? Asta este intrebarea de un miliard de dolari.  Nu pot scrie despre prezent, niciodata nu am putut. Nu stiu care ar fi cauza. Poate pentru ca sunt incapabila in marea majoritate a timpului sa inteleg ce mi se intampla. Sau poate pentru ca sunt prea draguta ca sa jignesc pe cineva povestind despre lucrurile rele care mi se intampla. Sau poate pentru ca incer...

Ieri a fost ziua in care m-am trezit si m-am saturat sa astept ca o leguma, sa mi se rezolve toate problemele, prin interventia lui Dumnezeu sau a lui Gandalf. Bine, a ajutat si faptul ca, desi am dormit un numar relativ mic de ore, m-am odihnit foarte bine. Lucru care nu s-a mai intamplat de saptamani bune. Cineva mi-a zis:  peste un an, nu iti mai aminti ce emotii ai avut acum. Insa deciziile pe care le iei acum, vor avea consecinte in viitor. Asadar, nu mai sunt leguma. De asemenea, mi-am reamintit ca am un iq de 125 si cred ca e cazul sa ma port ca atare, ca undeva acolo sus Dumnezeu sau Gandalf sigur regreta ca a bagat atata iq intr-un cap frumos si sec. Ce pusca mea caut eu in viata mea, purtandu-ma ca o printesa la ananghie, vaitandu-ma si plangandu-ma intruna de toate? Am fost proactiva ieri. Sincer, uitasem ce inseamna sa fii proactiv, dar, ghici ce, imi place maxim sa rezolv probleme. Cine ar fi crezut, nu? Frate, am fost o leguma in ultimii ani. Asadar: 1.   ...

Era o zi calduroasa de vara cand te-am cunoscut si te-am iubit de la inceput. Si m-ai iubit de la inceput. 12 iulie 2016. Erai agitat, anxios, speriat; simteai nevoia sa umpli orice spatiu cu cuvinte. Eram rusinoasa, timida, speriata. Nu ziceam nimic.  In marea schema a lucrurilor, ne-am intalnit cu un scop, desi inca nu ne este clar. Ne-am vindecat unul pe altul pana am ajuns in armonie. Si de acolo, ne-am prabusit fix ca un balon de sapun. Sunt eu de vina? Asa cred. Vina mea cea mai mare este ca nu am stiut ce vreau. Nu am stiut sa exprim. Facem cum vrei tu  trebuie sa inceteze. Tu esti cel mai important  trebuie sa inceteze. Eu nu contez trebuie sa inceteze. Si, cand toate astea au incetat, mi-am dat seama ca nu mai pot sta langa tine. Mi-ai spus de la inceput despre unele din trecutul tau, dar ai omis altele. Poate cele mai importante. Un minuscul bulgare de zapada care s-a rostogolit neincetat timp de 9 ani. Daca voi mai ajunge vreodata sa construiesc o viata cu un o...

Prima zi fara tigari este absolut oribila. O tortura ingrozitoare. Daca tu imi spui ca iadul arata chiar mai rau decat atat, nu am sa te cred. Mi-au trecut azi prin minte o multitudine de lucruri foarte rele si/sau scarboase pe care le-as face pentru o tigara, pornind de la as pocni o batrana inocenta pe strada si ducandu-se inspre m-as culca cu un nepalez. Doi. Trei. O mie. In 2022, a fost mai usor, lucru care ma face sa ma simt ipocrita, persoana rea si not mother-material . M-am dus la un neurolog, care mi-a zis ca e posibil sa am SM. Nu am asteptat diagnosticul final, am fumat vreo 5 tigari plangand si pe urma m-am lasat. S-ar putea sa am o eroare in judecata, totusi. Si sa nu fiu o persoana oribila. Din contra. In 2022 am avut totusi gumele cu nicotina, pe care le-am mestecat pana in mai 2025, cand am inceput primul tratament pentru IUI. Hey, ce sa vezi!!! Poate chiar sunt mother-material! Pentru ca nicotina imi scade sansele si creste riscurile, indiferent din ce sursa vine, as...

Scenariu: e vineri noaptea, mijlocul noptii. Abia pot sa stau in pat, deoarece ma ustura maxim spatele, pentru ca aparent eu nu cred in a aplica SPF si pe spate. Am o aschie in talpa si ma doare cand merg. Ca un bonus, a inceput sa ma doara si glezna, deoarece merg rau pentru a evita durerea din talpa. Ma uit la telefon si nimic. Trei puncte colorate invartindu-se la nesfarsit pe un ecran negru. Metafora pentru viata mea? Incerc sa imi dau seama. Cel mai probabil - un semn. Trebuie o schimbare. Telefonul asta e vechi, iar eu refuz cu inversunare sa imi iau altul. Niciodata nu m-am descurcat la a cumpara chestii pentru mine. Mai bine pentru altii. Si totusi, pana la telefon, am o pereche de ochelari foarte vechi si zgaraiati.  Dar - este chiar poetic. Telefonul mi se blocheaza cand sunt eu pe punctul de a ma bloca. Asadar, acum trebuie sa prioritizez. Ce este mai important? Sa pot vedea sau sa pot comunica cu cei dragi care nu imi sunt fizic aproape? Daca aleg varianta 2, cum voi pu...

 I-am promis Madalinei ca o sa scriu despre fostul meu care a murit*. Nu ma simt foarte confortabil sa fac asta, pentru ca mie imi place sa imi gatesc fostii bine de tot, cu ou si cu otet, la foc mic pana nici propriile mame nu reusesc sa ii mai recunoasca. Hey, hai sa iti explic. Te incurci cu o (wannabe) scriitoare, asteapta-te sa devii o postare din blogul acesteia - ca e maine, ca va fi peste 5 ani, don't worry about it, cu siguranta se va intampla, si nici mama ta nu te va mai recunoaste. Ba mai bine te rogi zilnic ca (wannabe) scriitoarea sa nu aiba succes, caci exista riscul real sa te transformi din postare de blog direct intr-o carte care va fi apreciata de toate feministele din Romania. Si atunci va trebui sa iti folosesc numele real. Ok, poate nu va trebui, dar voi dori sa o fac. Just because. Asa ca, de morti numai de bine, hmmm, nu as zice neaparat. Dar, in apararea acestui fost si in apararea mea, este probabil unul dintre singurii (sau poate chiar singurul) cu care ...

Am vrut sa inot pana mi-ar fi cedat plamanii. Opreste-te, Georgiana. Pe plaja, Arya se smucea si latra disperata. Nu face asa la nimeni altcineva. Ma intreb daca ma iubeste cu atata disperare sau simte furtuna din sufletul meu? Apa lina si putin rece, soarele in fata, inima pompand la maxim. Este un fel destul de poetic de a disparea. Opreste-te, Georgiana. Oamenii depind de mine, oamenii ma iubesc. Ma intreb zilnic de ce ma iubesc oamenii. Ce e de iubit la mine? Ca sa fiu sincera, nu, nu cred ca merit deloc iubire.  Am trecut de ceilalti oameni din apa si de geamandura si mi-am dat seama ca, cel mai probabil, daca ma opresc acum din inot, picioarele nu-mi vor atinge pamantul. Si daca nu ma opresc? Daca inot pana dispar toate gandurile si golul din suflet mi se va umple cu apa? Voi avea in sfarsit un moment de liniste? Opreste-te, Georgiana. M-a trezit un latrat disperat din departare. Am responsabilitati. Oameni care depind de mine. Oameni care adora zambetul meu. Oameni carora nu...

Picture this: e 5 dimineata si eu stau intr-o rochita portocalie dragalasa in fata unui ibric, asteptand sa imi fac un nes. Cum am ajuns in situatia asta? E chiar mai simplu si mai putin slutty  decat pare - acum ca am recitit prima propozitie, pare putin dubios😅 Long story short, nu m-a dus capul sa impachetez suficiente tricouri pentru ca nu mi-am dat seama ca vor fi un milion de grade, aparent sunt insomniaca si m-am trezit iar  la 4, am facut dus si singurul lucru curat pe care il mai am in ghiozdan e o rochita portocalie. Vedeti? Nimic slutty.  Ce faci cu viata ta, Georgiana? Man, do I need some sleep! Daca mi se adancesc cearcanele un pic mai mult, probabil voi parea mai mult fantoma decat ceva viu. M-am trezit la 4 si aparent toti apropiatii mei au tupeul sa doarma la ora asta. De obicei, as avea o carte cu mine, dar iar, nu m-a dus capul.  Asadar, dupa dus, nu am nimic de facut decat sa imi pun castile in urechi si sa astern cuvinte fara sens "pe hartie...

Mi se pare foarte fain ca lumea nu ma crede ca am Scleroza Multipla. Chiar mi se pare. Atata timp cat ma tin picioarele lungi si sexy, voi zburda pe drumuri cu castile in urechi. Rock on, baby, iar cei care nu ma cred ca am SM, imi fac un compliment urias. Totusi, putina educatie e in ordine: majoritatea avem forme relativ usoare de boala, caracterizate prin simptome mega nasoale care vin si pleaca.  Din fericire, putine dintre noi (SM afecteaza mai mult femeile) suntem ca in filme: super frumusele, dependente de scaun cu rotile si murim la 30 de ani ( da, ma refer la sora geniului din serialul Scorpion ).  De fapt, cand simptomele sunt nasoale (eu in 2022 nu mi-am putut misca o mana timp de aproximativ 3 luni), nu prea ai chef sa te faci super frumusica, abia reusesti sa faci un dus decent. Probabil toti cu SM vom achizitiona la un moment dat un scaun cu rotile. Insa dupa 50 – 60 de ani. Chiar si atunci, scaunul va fi folosit doar in unele zile mai rele. Asta ca un FYI, s...

In vara lui 2016*, am avut ultima mea prima intalnire. *Ati observat pana acum ca dragostea se face vara, nu? In ceea ce priveste dragostea, toamna si iarna culegi ce ai plantat vara. Eram in vacanta la Comanesti, din Copenhaga. Veneam foarte des la Comanesti, pentru ca aveam un frate mic cu care imi doream sa petrec cat mai mult timp, pentru ca mi-e drag de mor, dar si pentru ca, fiind infertila, se pare ca el va avea onoarea sa imi aduca legendara cana cu apa la batranete si sa imi organizeze inmormantarea. Eram la ai mei si am intrat pe Tinder, pentru ca imi era foame raaaau. Va las un pic sa va ganditi la prostii si acum va lamuresc: eram disperata dupa tigari. Povestea e complicata, e suficient sa spun ca 10 ani mai tarziu, inca ma ascund. Am intrat pe Tinder si l-am gasit pe Cosmin, care m-a cucerit de la primul "frumoaso", pentru ca era asa cum l-a lasat sfantul DOOM, fara cratima. Discutia a fost pe repede inainte, adica am bifat eu criteriile esentiale: a...

Am zis-o si o voi zice mereu: nu exista prietenie sincera intre un barbat si o femeie, cu o singura exceptie in tot universul: Alex cu mine (muriti de ciuda, ok?). Haideti sa va explic cum functioneaza: 1.        Traumele comune unesc oamenii In principiu, taica-su e taica-miu, desi, ca sa citez: “Georgiana, pe taica-miu il inteleg ca e betiv, dar taica-tu nu bea deloc, deci chiar nu il inteleg”; 2.        No flirting zone  Daca te-ai dus acolo, te-ai dus de tot, there is no coming back. Nu am flirtrat absolut niciodata cu Alex iar singurele atingeri fizice existente au fost cate un pumn in brat (eu lui); Ah, si bineinteles there was this one time cand Alex mi-a prins de deget o banda din aia mica de plastic care nu se poate desface (nu stiu cum naiba ii zice). Si am mers 2 ore in Ikea rugandu-ma de nenorocit sa o desfaca si nu a desfacut-o pana nu mi s-a inverzit putin degetul; 3.        Re...

  Ce mai fac fara social media:  Am descoperit Povestile / Story-urile / Starile pe Whatsapp. M-am mirat ca exista asa ceva si oamenii chiar se uita la ele si aparent poti da si o inimioara verde foarte dragalasa;  Desi doar eu si alte 2-3 persoane din lista mea de contacte facem Story-uri pe Whatzapp, asta nu ma opreste.  Heeeeeeeeey!!!   Cand o sa ma las de tigari, voi folosi gume cu nicotina; Cand te lasi de FB si Insta, folosesti Whatsapp; Bineinteles, inca folosesc FB Messenger, pentru ca domnu’ Alexandru Florin Veres* din Miercurea-Ciuc, in prezent in Copenhaga, refuza cu indarjire sa imi dea numarul lui de telefon si sa vorbim pe Whatsapp, ca niste oameni normali, din secolul asta. Insa, insist zilnic si sper sa reusesc; *stii momentul ala care te irita cineva asa de mult incat un simplu Alex nu e suficient si trebuie sa le folosesti numele intreg si adresa si zica mersi ca nu am mentionat numele lui tacu'su si ma'sa? Telefonul meu vechi de 4 ani re...

 Din ciclul povestilor in care am fost tembela si oarecum mi-am pus si siguranta in pericol, astazi va prezint O zi in Suedia . Nu va urcati intr-un ferry cu un necunoscut doar pentru ca va plictisiti intr-o zi de toamna. Eu am facut-o. Iata ce s-a intamplat. Era toamna lui 2015, pentru ca da, 2015 a fost un an dubios rau pentru mine. Sufeream dupa Prajiturel*, pentru ca da, in 2015 / 2016 cam asta am facut si vorbeam prin mesaje cu un Oscar suedez. *apropo, ii spunem Prajiturel pentru ca era p-r-a-j-i-t, nu pentru ca era delicios. Desi era. Atunci. Acum imi dau seama ca el avea 21 de ani si eu aveam prea multe pretentii de la el. Zece ani mai tarziu si daca un tip de 21 de ani stie sa isi lege singur sireturile, o sa il mangai mandra pe cap si o sa ii dau o prajiturica. Daca e si prajit cand face asta, ii fac o diploma si o medalie. Acum Prajiturel e gras, chel si pe ajutor social, cam asta se intampla cu tipii dupa ce ma despart de ei. Nu chiar toti, unii au si murit intre ...

Georgiana, esti okay? Imi rasuna in minte vocile tuturor persoanelor care m-au intrebat asta vara asta, ar trebui sa faceti toti o formatie, filarmonica, ceva. Hitul verii: Georgiana, esti okay? Nu, nu sunt okay. Nu cred ca am fost vreodata. Uneori imi place sa glumesc si sa spun ca tare seman cu produsul unui incest, insa da, m-am asigurat si nu asta este cauza defectiunilor mele. M-am nascut trista, nemultumita, tematoare. M-am nascut cu dorinta de a trisa si a trage un pic cu ochiul la ce se intampla la final. Doar un pic, sa vedem cum se termina totul. Unii oameni se nasc tristi, asta imi place mie sa spun mereu, pentru ca stiu ca eu m-am nascut trista.  Dar azi m-am saturat sa mint: Nu, nu sunt okay.  Daca spui ca ma iubesti, de ce m-ai crede cand spun ca sunt okay, cand stii ca mi-am inecat ficatul in alcool vara asta mult mai des decat ocazionalul party in weekend, m-am reapucat de nenorocitele alea de tigari pe care le injur in timp ce le fumez si slabesc in continuare...

Pentru ca unele fete au spus ca vor sa mai auda povesti amuzante / horror din tineretea mea zbuciumata si pentru ca Alex insista sa imi aminteasca sistematic povestea asta odata la 5 saptamani. In primavara lui 2016, eram pe la a 3-a impacare cu Prajiturel (si ultima, cred) cand intra frac-su peste noi: "Wow, va uitati la Rick and Morty, pot sa ma uit si eu cu voi?" Desigur, asta facem in chiloti aici, ne uitam la TV, by all means, do join us. Ma uit la Prajiturel langa mine, care a trecut intr-un ritm alarmant de la sexy mode la un somn foarte profund, pentru ca da, era mai ceva precum cartofii de la Mc. Asadar, premiul pentru cea mai cringe situatie a vietii mele se duce aici: eu semi-dezbracata, Patrunjel terminat langa mine, mai ceva ca boabele de cafea, frasu care insista sa vorbeasca cu mine chestii care nu fac niciun sens, gen cum e la scoala si ce ai mai facut in ultima vreme . (On second thought, e foarte probabil ca si pentru el sa ramana in memorie ca cea mai crin...

 Ce ar face Wednesday? Mi s-a reprosat recent ca scriu numai in engleza si, pentru ca mai nou incerc sa procesez totul din persectiva lui Wednesday Addams, efectiv nu ar putea sa imi pese mai putin.  Insa, chestia asta mi-a creat o provocare: oare pot scrie si in romana? Acuzati-ma de snobism, insa am facut facultatea in engleza, am lucrat 5 ani intr-o comunitate in care vorbeam in engleza (plus savuroasele injuraturi in poloneza), citesc aproape exclusiv doar carti in engleza in ultimii ani si da, am cam scris doar in engleza. De asemenea, ca sa fiu complet sincera, nu am Grammarly in romana, pentru ca da, chiar si eu am nevoie de Grammarly sa imi corecteze cateva greseli per postare (shocker, right?). Sa ne intoarcem la Wednesday, I absolutely fucking love this chick. Oooops, I did it again. Deci, absolut f**** iubesc aceasta gagica. Mai bine asa? Va las mai jos niste citate memorabile, am ajuns la concluzia ca daca imi voi trai viata dupa invataturile intelepte ale acestei ...