Sweet dreams

Citatul weekendului: Necacarea mea duce la imbasinarea noastra. Nu am sa va zic ce persoana draga a spus asta pentru ca nu vreau sa il / o fac de ras. Desi, consider ca suntem cu totii suficient de maturi incat sa recunoastem ca ne confruntam deseori cu probleme precum balonarea, constiparea sau diareea.  Recent, chiar am ajuns intr-un punct critic al relatiei: i-am recunoscut iubitului meu ca si eu fac treaba mare. Totusi, nu pare ca m-a crezut: s-a uitat la mine incredul, cu ochii mari si parca tot astepta sa incep sa rad. Oricum, estimez ca mai am cateva saptamani de balonare pana cand voi putea face treaba asta linistita cu el prin casa. You do all crazy sexual shit with a person, but you know you're 100 % comfortable when you can actually take a shit with that person somewhere in your proximity. Suntem femeile nebune - da sau nu? Suntem toate la fel de nebune sau sunt eu speciala? Mama zice ca sunt papusica ei speciala, asa ca o voi crede pe ea. Totusi, tocmai am facut putin r...

  Este ora 12. Sunt in pauza de pranz si ma grabesc spre centru sa imi iau un rimel. Pentru ca genul ala de femeie  am ajuns. Care isi cumpara machiaje. Pentru a se machia. Jesus. Nu va ingrijorati prea mult, dupa serviciu m-am dus si la Easy-Box sa ridic 3 carti. Echilibru in toate. Pentru ca timpul ma limiteaza, fumez o tigara din mers. Va jur, nu ma simt in viata mea mai promiscua decat atunci cand fumez din mers. I have Elena issues. Timp de 3 - 4 ani, Elena mi-a repetat intruna: Doar barbatii si curvele fumeaza din mers!  It fucking stuck with me, thank you very much, dear. Si nu conta ca intarziam la cursuri - tigara nu se fumeaza din mers. Si intarziam mult, pentru ca trebuia sa gasim si ascunzatoarea ideala pentru a fuma. Mind you - noi am studiam Global Nutrition and Health , specializarea Lifestyle and Health Education .  Cum se impaca minunea pompoasa de mai sus cu fumatul? Tocmai aia e, ca nu se impaca. Toti colegii nostri erau hipsteri care nici macar nu...

 Am ramas fara pixuri. Intr-un mod oarecum poetic, fix in ziua cand am inceput cartea 8 pasi siguri pentru a depasi atasamentul anxios si evitant , in timp ce imi luam notite, mi s-a terminat pixul. Singurul pix pe care il aveam. Cadou de la fostul, evident. Avea numele meu pe el.  De acum inainte, cum voi mai sti cine sunt? Am ramas si fara markere. Si cred ca trebuie sa imi iau un beanbag / fotoliu / ceva mega confortabil, pentru ca e dureros sa scriu / tastez din pat / scaun de bucatarie / covorul din bucatarie. Scrisul vine intr-adevar dintr-un loc de durere, dar nu durere fizica. Imi trebuie si laptop. Laptopul meu este cadou de la George 1*, are un miliard de kg si o tastatura defecta. Au trecut vreo 12 ani de atunci. Poate ca este okay ca inca am lucruri care au fost cadouri de la fostul. Nu cred ca este okay ca inca am lucruri care au fost cadouri de la celalalt fost. *Se pare ca numele George ma bantuie, asa ca ma vad nevoita sa le dau numere. Surely a bit  un-cl...

 Current mood: I want to crawl under my blanket, cuddle with my dog, and simply pretend I don’t exist. I can fake it until I make it. Simply vanish into thin air. Fade away until I become a distant memory. This is not a suicidal thought. It’s a simple state of mind. It’s a sunny autumn day outside, and I can’t enjoy it. I am wearing the warmest sweater, yet I am chilled to the bones. And all I want to do is turn off my phone and crawl under my blanket. I’m turned off. Emotionally. Emotionally, I’m nothing. When it becomes too much, I simply shut everything down. When it becomes too much, I become nothing. I’m not sad, angry, or disappointed. I’m numb. Nothing hurts. I have no desires. Today, I couldn’t even smoke. Tried one cigarette, felt nothing. And I am drained. I am tired of apologizing for being too much. For feeling too much. I won’t apologize again for that. Maybe it’s you who feels too little. I feel a lot. Everything. Then, I overheat. Then, I shut...

 In ultimele saptamani, au existat la birou doar 2 subiecte: Black Friday si Nobody wants this . Pentru ca incerc sa fiu o femeie mai ... clasica, am zis ca trebuie sa ma uit si eu la chestii mai siropoase si fara sens. Cam asta este urmatorul pas de facut. Faptul ca ma machiez de multe ori, injur ca o doamna eleganta in rochie in timp ce conduc, stiu sa fac ciorba si sarmale (sau nu) - nu este suficient. Nu poti fi a girly girl pana nu inveti sa iubesti chestiile siropoase. Primele dati e mai greu. Dupa ce vomiti de cateva ori, devine chiar acceptabil. Am decis ca am intrat oficial in my soft girl era  - mesajul e simplu: o sa ma rasfat pe mine insami si o sa ma las rasfatata si nu e o chestie de egoism. Din contra. Sunt o persoana atat  de iubitoare; asta este doar prima data in viata in care am decis ca e timpul sa primesc cam pe cat de mult ofer si eu. Pentru ca merit. L'Oreal. Asadar, uita-ma aici: racita cobza (a doua oara in ultimele 4 saptamani. Nu, draga univers,...

Acu' 2 nopti m-am trezit la 3. Picioarele ma dor si imi sunt restless – note to self: plimbarile lungi in frig trebuie scurtate. Iubesc plimbarile, dar frigul nu ma iubeste pe mine. De asemenea, trebuie sa imi amintesc ca sunt o introvertita si am nevoie de timp singura pentru a ma reincarca. Imi iubesc prietenii de mor si descopar cu uimire zilnic cat de intelepti sunt acestia – insa timpul singura este sfant pentru reincarcarea bateriilor. Echilibru in toate. Intelepciune de la Ioana ieri: Fix lucrurile pe care le iubesti la cineva in primele 30 de zile de relatie sunt cele pe care vei ajunge sa le urasti cel mai tare mai tarziu. Hmmm. Imi fac popcorn si ma uit la 2 episoade din Nobody wants this . Am reusit performanta de a viziona 6 episoade de 22 de minute in 2 saptamani. Sunt teribila la vizionat filme. De citit nici nu mai zic – nu mai am rabdare deloc sa citesc. Poate ca am ajuns la varsta la care trebuie sa pun high fantasy deoparte si sa ma apuc de carti pentru fe...

  In urma discutiilor de ieri si azi pe Threads, m-a lovit putin inspiratia. Am primit sugestia de a scrie despre trecutul recent, schimband numele personajelor. Dar parca este prea putina subtilitate in a scrie despre viitorul meu fost sot, Vicentiu. Asadar, ca sa nu ne concentram pe greselile din trecut, voi scrie aceasta postare pentru viitor. Mai exact, cateva lucruri pe care le-am invatat despre relatii si in special despre ce imi doresc eu de la relatii. 1. Scrisul e sfant. Vorbeam ieri cu matusa-mea despre faptul ca suntem cu totii, intr-un fel sau altul, dubiosi. Avem cu totii ciudateniile noastre. Felul nostru de a ne calma sistemul nervos. Unii mananca prea mult, altii muncesc prea mult. Unii fac mult sport, altii plang, altii se masturbeaza excesiv.  In afara de scris, tu ai alta modalitate de a-ti calma sistemul nervos? Nu. Okay, fumez si nu, nu o fac de placere. Nimeni nu fumeaza de placere, stim cu totii ca putim rau. Ma abtin cu greu sa imi spal parul zilnic. As...

 Acum 2 ani, in apropierea Craciunului, intr-o duminica dupa-amiaza insorita, am ajuns la politie. Rewind 2-3 ore. Am fost in Kaufland in Comanesti cu mama, frate-miu si fostul sot. Era un complet iad pe acolo - in principal, pentru ca de obicei este, noi avand un singur Kaufland in Comanesti, un Penny, un Dedeman si cam atat.  La iesirea din Kaufland, este o curba extrem de oribila, de 180 grade. Eu incetinesc maxim si ma asigur ca stau cuminte pe banda mea. In schimb, femeia din sens opus parca accelereaza. Se baga in curba aia cam cum m-am bagat eu acum vreo 4 saptamani in giratoriul sau ce naiba e monstruozitatea din Podu Ros.* *Acum vreo 4 saptamani*, habar n-aveam ce fac acolo, m-am trezit intrata deja in intersectia aia pe care nu o inteleg, asadar m-am asigurat ca flutur din gene intr-un mod cat mai seducator tuturor barbatilor, le-am rugat si pe matusa-mea si var-mea sa faca la fel si efectiv am accelerat si am taiat intersectia aia. A functionat de minune (probabil p...

Azi s-au intamplat 3 lucruri care au fost imposibil de conceput pana la varsta de 34 de ani: Am incurcat ora unei programari si am ajuns cu o ora mai devreme;  Am reusit sa ma foiesc in ora aceea atat de mult (sau putin, ca oricum ma misc in reluare zilele astea) incat am reusit performanta de a intarzia la programare. Nu ma intrebati cum si pe unde m-am foit, ca nu imi amintesc; In urma celor 2 actiuni, eu, cunoscuta si ca Gigi-Pachet-De-Nervi, nu am scos pe gura niciun fuck shit fuck shit you stupid fucking c***. Am zambit si am scos un simplu banal “Ha. Interesant”. Si mi-am continuat existenta lina de zana adormita. Cu siguranta, toate acestea vi se par lucruri banale. Insa:  Sa incurc ora unei programari? Never ever happened;  Mind you, eu nu am intarziat niciodata la nimic pana azi. Absolut niciodata, daca am avut un cuvant de spus in privinta asta. Da, in copilarie tata avea impresia ca putem face 200 de km intr-o ora pe drumuri judetene in Romania, lucru care face...

  Barbatii sunt ciudati. Bine, si voi sunteti ciudate rau, dar parca noi suntem si mai ciudati. Azi m-a sunat var-miu, Silviu.  Uite, ca m-am prapadit de ras pe aici citind cacaturile pe care le-ai publicat pe aplicatia asta de cacat, pe care nu o inteleg si oricum nu as fi instalat-o daca nu ar fi fost cacaturile tale amuzante. Si am zis sa te sun. Wow. Threads, va dau IBAN-ul, ca sa ma platiti ca toata familia si toti prietenii mei si-au instalat acum aplicatia, doar ca sa ma citeasca pe mine? Apropo de Threads, cea mai tare a fost matusa-mea. Bai, am niste neamuri. Eu sunt cititoarea familiei, insa ei sunt cei cu adevarat sclipitori. Geniali.  Aseara, dupa postarea din blog despre coca***, pe care recunosc ca e posibil sa o fi exagerat un pic doar ca sa imi sochez mama, i-am zis matusii mele:  Vedem ce parere va avea mama acum si daca va mai dori sa mai citeasca sau ma va dezmosteni direct. Stai linistita, ca e femeie moderna, are Tinder. Femeie, mama are Threads....

Dani, ai idee de ce pusca mea are mama Threads si mi-a dat follow? Nu stiu, posibil sa ii fi instalat eu si sa o fi indrumat eu sa iti dea follow? Mhm. Ok. Dar daca faci schema asta si cu tata, o sa ma asigur ca nu primesti nimic din mostenire. Asadar, mama are Threads. Si nu numai ca are Threads, insa ma citeste, ii place ce citeste, citeste si acest blog. Si mi-am reamintit subit motivul pentru care intr-o perioada scriam doar in engleza. Dar acum este futil sa ma reintorc la scrisul in engleza, deoarece doamna face Duolingo pe engleza si este destul de constiincioasa. Yeeeey. Scrisul ma face fericita, dar - despre ce sa scriu? Asta este intrebarea de un miliard de dolari.  Nu pot scrie despre prezent, niciodata nu am putut. Nu stiu care ar fi cauza. Poate pentru ca sunt incapabila in marea majoritate a timpului sa inteleg ce mi se intampla. Sau poate pentru ca sunt prea draguta ca sa jignesc pe cineva povestind despre lucrurile rele care mi se intampla. Sau poate pentru ca incer...

Ieri a fost ziua in care m-am trezit si m-am saturat sa astept ca o leguma, sa mi se rezolve toate problemele, prin interventia lui Dumnezeu sau a lui Gandalf. Bine, a ajutat si faptul ca, desi am dormit un numar relativ mic de ore, m-am odihnit foarte bine. Lucru care nu s-a mai intamplat de saptamani bune. Cineva mi-a zis:  peste un an, nu iti mai aminti ce emotii ai avut acum. Insa deciziile pe care le iei acum, vor avea consecinte in viitor. Asadar, nu mai sunt leguma. De asemenea, mi-am reamintit ca am un iq de 125 si cred ca e cazul sa ma port ca atare, ca undeva acolo sus Dumnezeu sau Gandalf sigur regreta ca a bagat atata iq intr-un cap frumos si sec. Ce pusca mea caut eu in viata mea, purtandu-ma ca o printesa la ananghie, vaitandu-ma si plangandu-ma intruna de toate? Am fost proactiva ieri. Sincer, uitasem ce inseamna sa fii proactiv, dar, ghici ce, imi place maxim sa rezolv probleme. Cine ar fi crezut, nu? Frate, am fost o leguma in ultimii ani. Asadar: 1.   ...

Era o zi calduroasa de vara cand te-am cunoscut si te-am iubit de la inceput. Si m-ai iubit de la inceput. 12 iulie 2016. Erai agitat, anxios, speriat; simteai nevoia sa umpli orice spatiu cu cuvinte. Eram rusinoasa, timida, speriata. Nu ziceam nimic.  In marea schema a lucrurilor, ne-am intalnit cu un scop, desi inca nu ne este clar. Ne-am vindecat unul pe altul pana am ajuns in armonie. Si de acolo, ne-am prabusit fix ca un balon de sapun. Sunt eu de vina? Asa cred. Vina mea cea mai mare este ca nu am stiut ce vreau. Nu am stiut sa exprim. Facem cum vrei tu  trebuie sa inceteze. Tu esti cel mai important  trebuie sa inceteze. Eu nu contez trebuie sa inceteze. Si, cand toate astea au incetat, mi-am dat seama ca nu mai pot sta langa tine. Mi-ai spus de la inceput despre unele din trecutul tau, dar ai omis altele. Poate cele mai importante. Un minuscul bulgare de zapada care s-a rostogolit neincetat timp de 9 ani. Daca voi mai ajunge vreodata sa construiesc o viata cu un o...

Prima zi fara tigari este absolut oribila. O tortura ingrozitoare. Daca tu imi spui ca iadul arata chiar mai rau decat atat, nu am sa te cred. Mi-au trecut azi prin minte o multitudine de lucruri foarte rele si/sau scarboase pe care le-as face pentru o tigara, pornind de la as pocni o batrana inocenta pe strada si ducandu-se inspre m-as culca cu un nepalez. Doi. Trei. O mie. In 2022, a fost mai usor, lucru care ma face sa ma simt ipocrita, persoana rea si not mother-material . M-am dus la un neurolog, care mi-a zis ca e posibil sa am SM. Nu am asteptat diagnosticul final, am fumat vreo 5 tigari plangand si pe urma m-am lasat. S-ar putea sa am o eroare in judecata, totusi. Si sa nu fiu o persoana oribila. Din contra. In 2022 am avut totusi gumele cu nicotina, pe care le-am mestecat pana in mai 2025, cand am inceput primul tratament pentru IUI. Hey, ce sa vezi!!! Poate chiar sunt mother-material! Pentru ca nicotina imi scade sansele si creste riscurile, indiferent din ce sursa vine, as...